Academia Militara

2

-Trezirea mucoaso.

-Scuze..ce?

-Am spus trezirea.

-am uitat, multumesc ca m ai trezit.

-Te dai jos din pat si.. ce ai zis?

-Multumesc.

-Oh..te astept in 10 minute in fata terenului numarul 2

-In regula.

Ma dau jos din pat si ma imbrac in mare graba cu uniforma.

Imi strang parul intr-o coada si ma incalt pornind spre cosmarul meu.

-Ai intarziat, mucoaso.

-Un minut..dar imi cer scuze.

-Treci in rand si sa nu iti mai aud pliscul.

Ma pun in rand si sunt fix intre 2 baieti..foarte inalti.

Incepem printr o alergare si continuam cu genoflexiuni. Deja sint obosita. Urmeaza flotarile si eu deja simt ca imi dau duhul fiind si asmatica..

La un moment dat dupa flotari ne ridicam si unul dintre baieti imi pune piedica eu cazand in fata.

- printesa s a trezit? Spune el incepand sa rada.

-Cooper, in picioare acum. Ma rific cu greu din cauza genunchiului lovit si stau cu fata la antrenor.

-Poate daca stai jumatate de ora in plus, o sa inveti sa mergi.

Nu spun nimic, si doar las capul in pamant.

-Nu mai auzi acum?

-Ma scuzati domnule antrenor.

-Sa te scuz? Tu ramai restul pleaca.

Stau pe loc in timp ce restul trec pe langa mine spre iesire.

-2 ture de alergat.

Incep sa alerg schiopatand si simt cum ma ard plamanii.

-de ajuns. Fa niste flotari.

Incep sa fac flotari fara sa comentez si el vine foarte furios spre mine. Incercand sa ma puna in pozitia corecta

-Ce e inneregula cu tine?
-Ce vreti sa spuneti?

-Nimic. Poti pleca.

-Multumesc. Plec schiopatand spre cantina si lacrimi imi cad pe obraji.

Ma asez singura la o masa si incep sa mananc. Simt ca am privirile oamenilor de aici pe mine..dar nu indaznesc sa ridic capul din pamant.

Langa mine se aseaza o fata si imi spune..

-Esti bine? Se vede ca esti noua aici.

-Cred ca sunt ok..

-Nu pari, iti sangereaza genunchiul.

Ma uit in jos si vad ca am o pata destul de rosie prin pantalonii de armata

-Oh..stii cumva ude este cabinetul?

-Sigur, dar inainte nu vrei sa mananci?

-Nu prea imi este foame.

Mergem amandoua usor spre cabinet ai cand ies  din cantina il vad pe antrenor intrand. Se uita la mine scanandu ma si privirea lui se opreste pe genunchiul meu.

- esti bine Cooper?

-Da domnule.

Intru in cabinet  fiind chiar langa cantina si asistenta ma panseaza reusind sa smulga un tipat de la mime in timp ce imi scotea pietricica din genunchi.

Ies din cabinet si pe hol este doar antrenorul.
Incep sa merg spre cabana pentru a ma schimba. Durea dar ma bucur ca a fost doar atat

Ajunsa in cabana ma pregatesc de orele care urmeaza. Am auzit ca vom face multa geografie si storie..mereu am fost bata la astea.

--------
Dupa 6 ore de curs sunt anuntata ca trebuie sa merg la antrenament in 30 de minute.

Pe teren ma astepta domnul Wood si inca cativa elevi.

-Zana si-a facut facuta prezenta?

-Dar nu am intarziat.

-Treci in rand si sa incepem .

Am ajuns cam lent in rand si a inceput o alergare. Eu mai mult saream intr un picior.

-Cooper, da-ti silinta macar
-Dar o fac, ma doare piciorul.
-Nu avem nevoie de scuze.
-Da domnule.

-Dragi elevi, aici nu avem nevoie de oameni slabi. Nu muriti de la o zgarietura, si cu atat mai mult nu puteti lipsi de la antrenamente. Daca indrazniti sa lipsiti, veti primi o pedeapsa pe masura.

-Da domnule. Striga toti in cor.

-ma bucur ca am fost inteles.

La un moment dat eu ma opresc nemaiputand sa fac ultima tura.

-Alearga Cooper.
-Nu mai pot.

-Alearga!!
-Nu pot!! Spun eu mai tare decat am vrut.

-Deci te crezi tare? Bine. Vei mai ramane la antenament jumatate de ora.

Afara incepe sa se intunece iar usor incepe sa picure.

-Pot pleca? Ploua.
-nu
-dar o sa racim
-Nu o sa mori.

Alerg schiopatand si el se uita la mie.

Nu mai suport scoala asta.

Lacrimi imi brazdeaza fata si simt ca nu imi gasesc locul aici.

Vreau acasa.

Plang din ce mai tare si ochii mi se incetoseaza din cauza ploii.

-Alearga.
-Nu

Nu mai pot sta pe picioare prabusindu ma pe iarba uda.

-Careva sa zica ca nu mai esti buna de comentat?
-va rog, nu am vrut de la inceput sa fiu aici. Nu mai rasuciti cutitul in rana.

-Bine, poti pleca.

Mai stau cateva momente pe iarba pentru a imi regla respiratia iar el vine spre mine.

-Poti sa te ridici?
-Cred ca da. Spun eu ragusit
-Stai sa te ajut.
Vine  spre mine si ma ridica tinandu-ma de solduri.

-multumesc.
Ma duce spre cabana si ezitand putin plecarea, uitandu se la mine imi ureaza noapte buna.