Academia Militara

17

-Trezirea

-Sunt treaza.

-In 10 minute la antrenament.

Fara chef de viata cobor din pat si ma pregatesc. Parca ceva nu e bine, presimt ca iar voi primii vreo pedeapsa

Damian p.o.v

Imi asum ca am plecat asa. Imi asum ca o vreau , imi asum ca am pierdut jocul.

Intru pe portile academiei si trec pe langa terenul de antrenament. Ii vad pe toti cum se antreneaza..iar intr un colt, sta minora care m a innebunit.  Nu ma poate vedea, dar se uita spre mine.

Nu are o expresie anume, doar ca nu zambeste, pare..stearsa.

Astrid p.o.v

-Nu, multumesc. Spun scarbita catre Matt

-Haide, doar o partida, ne vom simtii amandoi bine.

-Lasa ma. Esti obsedat?

-Vreau doar sa ne simtim bine.  Spune si imi pune mana pe fund impingandu ma intr un zid.

-Nu vreau.

-Sigur vrei..

-Las-o in pace, a spus ca nu vrea.

Cand ii aud vocea imi inchid ochii instantaneu, Matt imi da drumul si eu raman stana de piatra.

Cand imi deschid ochii el era in fata mea, stand acolo si nefacand nimic. Ma uit la buzele lui, el se apropie dar eu trec rapid pe langa el. Nu poate sa plece asa iar dupa sa vina la mine si sa creada ca ma poate folosii.

Damian p.o.v

Nu stiu ce sa ii spun. "Scuze? Nu, ar fi prea patetic

"Imi pare rau?" Nu, nu ma va crede.

Sta cu ochii inchisi, oare la ce se gandeste?

Cand in sfarsit deschide ochii se uita spre buzele mele, iar eu din instinct ma apropii de ea.

Dar sigur am gredit, pentru ca trece pe langa mine vijelios. Oare trebuia sa ii spun ce vreau? Ce simt?

Astrid p.o.v

Suntem oameni, suntem muritori, nu avem timp pentru orgolii.

Vreau sa ma duc la el si sa ii spun cat de mult il urasc pentru ca m-a facut sa ma indragostesc. Vreau sa ii spun cat de mult il vreau, vreau sa ii spun cum ma simt dupa ce a plecat, dar nu pot. Nu vreau sa ii dau satisfactia asta, cel putin pana cand nu sunt sigura ca simte la fel.

Ma pregatesc de antrenamentul de seara, antrenamentul il facem tot cu antrenoarea, e mai bine asa.

Dar soarta nu tine cu mine, il vad cum se aseaza in tribune, imi urmareste  fiecare miscare, ma uit la el si simt o tensiune.

Damian p.o.v

Ma uit la ea si raman blocat, se joaca cu mintea mea? 

Nu se poate misca, si nici eu. Parca suntem intr o transa. 

Sunt sigur ca si ea e fortata de orgoliu sa stea departe.  Ea e..patima mea. Si nu putem fi impreuna. E ilegal, si imoral. Nu as accepta sa ii creez o imagine proasta.

Autor p.o.v

O poveste de iubire care ar putea fi frumoasa, dar inca odata in lume, printre milioanele de povesti de dragoste, orgoliul pune stapanire pe doua suflete. Patima si dorinta sunt controlate de mintile lor, iar ce simt ei..este catalogat ca " o greseala..."

Stiu, scurt. Dar nu prea am inspiratie. Daca vreti sa continui, scrieti in comentarii, nu uitati se vot :)