𝕤𝕔𝕒𝕣

Unde a început tot...

Stau în camera mea micuță și pictez. Ador să desenez si să descopăr lumea artei. Mama îmi spunea că semăn pe bunicul. Era pictor. Îl iubeam asa de tare, iar acum aproape că nici nu mai stiu cum arată. Murise in urmă cu 5 ani din cauza unui infart. Mi-e asa dor de el...
Mișc pensula pe foaia alba, dar ideile nu vor să apară. Încerc din răsputeri să-mi fac imaginatia sa funcționeze, dar nimic. Ma uit pe geamul din fața biroului meu si văd luna. E asa frumoasă in seara asta! E mult mai mare ca deobicei si emană o lumină puternică. Decid sa ies pe balcon pentru a privi mai bine. Întunericul din jurul meu pare o gaură neagră. Frica pe care mi-o transmite acest zgomot de liniște îmi face pielea de găină. Pădurea din spatele casei noastre pare fără viata. Până când un urlet de animal rupe tăcerea asurzitoare. Fug repede în cameră si privesc din patul meu spre geam. Ce animal ar putea fi și asta? Lup? Câine? Vârcolac? încep sa rad singură cand aud ce-mi trece prin cap, si realizez că poate am exagerat cu poveștile si filmele despre aceste creaturi feroce si neexistente.
Deși e tarziu, decid sa continui de desenat. Mi-a venit ideea de a desena un varcolac care urlă la lună.
E 4 dimineata, iar desenul meu este gata. Sunt destul de mândră de el. Il asez frumos pe dulap si mă bag la somn.
Dimineata sunt trezită de urletele mamei.
"Olivia, trezeste-te!!"

"Cee eeee, mamaaa???e sâmbătă, nu am scoala."

"Draga mea, trebuie sa te pregătești, suntem invitați la cabana unchiului tau."

"Cabana unchiului meu?întreb mirată"

"Rogger ne-a invitat pe toți 3"

"I-a trecut din senin supărarea?

Unchiul Rogger nu vorbea cu tata. Mereu se certau si chiar se luau la bataie. A început sa ne urască din senin. Cel putin eu nu stiu adevăratul motiv. Mama spunea ca îl invidiază pe tata, pe familia lui si banii pe care îi are. Nu am pus mai multe întrebări pentru ca nu am vrut sa pară ca îmi pasa, m-am obișnuit cu ideea ca nu ne suporta, si sinceră sa fiu, sentimentul e reciproc.
"Vrea sa rezolvăm în seara asta toate problemele. "

"Aha, am înțeles, deci reuniune de familie?"

"Ceva de genul, acum trezește-te si fă-ți bagajul pentru că în 10 minute plecăm."

"10 minute, mamă? Serios?"

Ma ridic din pat si încep a îndesa câteva schimburi de haine într-o geantă și mă îmbrac cu bluza mea preferată roșie si o pereche de blugi scurți. Îmi prind părul într-o coadă si ies din camera mea.
Drumul a fost tacut. Nimeni nu a spus nimic. Îmi pot da seama că tata este emoționat. Nu s-a mai văzut cu fratele lui de ani buni, iar ura pe care o simte pentru el este vizibilă in tonul si privirea sa cand vine vorba despre unchiul Rogger.
Ajungem la cabană. Aceasta este înconjurată de o pădure imensă.
Intrăm pe veranda cabanei unde ne așteaptă unchiul împreună cu o femeie. Probabil iubita sau sotia lui, nu stiu daca s-a căsătorit între timp.

"Bine ați venit!" Ne zice cu un zâmbet fals. Seamăna destul de bine cu tata, însă privirea lui e mult mai aspră si îți emană o energie negativă.

"Bine te-am gasit!"spune tata, iar mama zâmbește.

"Uite-o si pe micuța Olivia. Ce mare ai crescut! Aveai 6 ani cand te-am vazut ultima data. Cum trece timpul! Acum ar trebui sa ai 15 ani, corect?"

"Da, mâine este ziua mea."

"Ce bine ca o sa petrecem impreuna! spune parca entuziasmat, dar îmi pot da seama că se preface. Fortez un zâmbet si intrăm în casă.

"Am uitat să o prezint pe logodnica mea, Charlotte."
Femeia dă măna cu părinții mei, iar cand ajunge la mine se apleacă, deși nu e diferenta atat de mare între noi, si îmi ciufulește părul.

"Buna, Olivia! Urăsc când oamenii mă consideră un copilaș, am 15 ani, nu 5!"

"Buna si tie!"raspund sec.
Ne așezăm la masă, si tot ce pot spune este ca mâncarea arata super bine. Începem sa mâncăm, iar Rogger sparge tăcerea.

"Vă multumesc ca ati venit! Am vrut sa clarificăm toate prob......",nu apuca sa continue propoziția deoarece este întrerupt de soneria mamei.

"Alo?"zice mama. Da, da, voi încerca sa ajung. Olivia? E cu mine, de ce?
Bine, bine, o sa incercam sa ajungem.
Imi pare rau dar prietena mea din copilărie sta prin preajma si a auzit ca suntem pe aici si vrea sa mergem pe la ea, e vreo problema daca plecam 15 minute, pana vă rezolvați voi problemele? Mama înghite in sec si pare speriată. Tata se uita ciudat iar toate privirile sunt indreptate spre femeia care mi-a dat viata.

"Nu este nicio problemă, du-te liniștită",spune Rogger.
Mama il săruta pe tata si iesim din acesta camera, care sincer imi provoacă o stare naspa.

"Oli, trebuie sa ma astepti exact unde iti spun eu." Mama pare agitată. Suntem in mijlocul pustietatii, într-o pădure in care doar luna ne mai lumineaza drumul, iar mama vrea sa stau aici? A înnebunit? Nu trebuia sa mergem la prietena ei doritoare sa ne vada.

"Ce sa fac aici, mamă? Unde e prietena ta?"

"Nu e nicio prietena, am inventat această scuza pentru ca cineva trebuie sa imi dea ceva, iar tatal tau nu trebuie sa afle."

"Cine? Si de ce nu trebuie sa afle tata?intreb curioasă, nu am ascuns vreodata ceva fața de tata."

"Nu contează, doar rămâi aici si o sa iti povestesc cand ma întorc, te iubesc"
Nu apuc sa zic nimic ca mama dispare in intuneric.

"Si eu te iubesc, mama!"