respiră-respiră-respiră-cazi

13'

am devenit
din nou
un teren minat
cu turturele și privighetori
radioactive
și copaci fosforescenti
și un râu
care mă rupe în stropi de ploaie
trecând prin sufletul meu
vulcan
cumva
care tușește în strigăte
de luptă
și o armată de
copii
care își rup picioarele
aruncându-se în nori
și spărgând-și ochii
cu acuri
pentru fluturi
de piatra

mi-am scris numele
pe palme
să văd dacă
nu explodez
dacă minele din mine
sunt rezistente
la cuvinte
și nu sunt
am devenit timp
iar
cumva
și fiecare secundă
se sparge
în mine
și moare
în mine
din nou
am devenit un teren minat
cu priveliște
la mare
și la sângele
copacilor
cu gâturi retezate
am devenit
comoție
și explozie
un ocean care
deși încă nu a murit
își recitește scrisorile
de adio
am devenit
am devenit
ceea ce voiam
să fiu
luptătoare
fericire
în cârje
am devenit
din nou
carcasă
pentru speranțe moarte
am devenit lumină
în urma uriașă
a răsăritului
respirație
încercând sa respir
blestem
încercând sa îmi mușc
armele
am devenit
vanitate
și
de fiecare dată
când îmi ticăie
bomba cu ceas
din piept
îmi amintesc
că nu mă mai cunosc
și că voiam sa fug de mine
atât de mult
că
de aproape
sunt doar o ruină
de mucegai
o ruină
de firimituri
în cer.

'19. 03.2020'

'mi-e atât de frică de mine, că îmi cresc cireși pe buze și ard, și le dau foc până nu mă simt un bec
spart care își aruncă ancora
în chitară
și strică muzica
în dansul său de
mori-frumos'