respiră-respiră-respiră-cazi

6'

m-am născut
din praf
și fiecare atom al meu
s-a născut dintr-un alt atom de praf
și ceilalți altomi la fel
pentru că
așa cum îți ziceam
în miezul lui iulie
când inimile ne fugeau pe pod
și pescuiau rândunici
cum îți ziceam când
în ajunul
fericirii
ne țineam de firele de păr
să nu ne luăm zborul
spre neunde
și să nu ne înecăm
în lupta asta de valuri
îngălbenite
din noi
,,într-o catastrofă
încap mii de suflete
amorfe
ca ale noastre"
suflete de plastelină
colorată
și cretă
de care mai de care
mai bună de zgâriat
pe nori
de care mai de care
mai dureroasă
când spargi
o inimă cu ea
dar inima mea
și ea
e doar o pompă de praf
și praful din mine se face ghem
în brațele tale
de sticlar
de sticlești în stele
cu o umbră de pix
ce curge
toate visele mele
și e frumos
ai fost mereu frumos
când mă distrugi
dar și mai frumos
când ne distrugem împreună
ca o lovitură
de cer
în pământ
sau o piatră
ce vrea să spargă
râul
înecat
în propria lui venă
inima mea e praf
dar praful se face nisip
când îți pui o dorință lângă el
și nisipul se face castele
în care poți alerga desculț
la focul
unei pierderi
ademenitoare
la focul unei
c
o
m
e
t
e
care te-ar putea transforma
într-o rândunică
pescuită
sau ți-ar întoarce
cronometrul
de bătăi de inimi
spre ploi
dar castelele
se pot distruge
și ele
cu o bucată
de poezie
saturn
Iar tu
calea mea l-ac-tee
aleea mea cu vișini
din plumburi spânzurate
ești un stăpânitor atât de bun
de suflete
moarte
ca ale mele
un stăpânitor atât de bun
de tunuri
de brom
de mă doare
puțin
când mă faci
praf
din nou
de mă doare
puțin când
devin
din nou
un strigăt-planetă
mă doare
puțin
să exist
– desi e frumos
să fii praf –
de mă doare
enorm
să
trăiești.

'20 ianuarie, 00:00, atunci când fluturii devin vulturi și își fac cuiburi în găuri negre'

'nocturn, albastru, taciturn, alerg spre tine de mă-mpiedic; sau andina care are detergent în rinichi'