cap 4

15 0 0
                                    

      Lucuricu priveste atent servetelul. Se sterese cu el la gura dupa ce gustase laptele Lolei, protocolul spunea clar ca cei care testeaza specimenele nu au voie sa guste nimic ce provine de la creatura din celula fara un permis.

       Maresalul nu avea de gand sa ma denunte la instanta navei. Tatal meu era Panngroup. Mana dreapta a monarhului suprem si un fost general ce a concurat mai multe planete decat a vrut sa ma invete sa numar. Eram de asemenea, singuril doctor capabil de a conduce o cercetare aprofundata a speciilor ciudate de pe Terra.

        "Dle. Licuricu..." nu dinnou... "Dle Licu-" nici nu las saracul asistent sa termine "ce vrei?" Vocea mea e mai puternica ca de obicei, nu credeam ca sunt capabil de a produce o voce asa de... impunatoare? Merge si asa. "D-dle. Maresalul m-a trimis sa va anunt ca un nou specimen a fost extras de pe planeta #5467... Maresalul Zaribon va cere asistenta." Jaquien pleaca imdeiat ce ma ridic sa imi iau halatul si valiza.

          
         Sala laserului... in mijlocul ei o cusce fusese plasata pentru a retine animalul din a fugi. Vorbea? "EU SUNT MAGARUL LAIE!" Chiar vorbea?! "SUNT AICI PENTRU A VA ANUNTA CA O VREM PE LOLA INAPOI!" Fac un pas inapoi. Nu era orice fel de magar... citisem o carte in care spune clar so chiar arata cum sunt magarii, acesta statea pe doua pocioare, avea muschi comparabili cu ai Maresalului si ragnea cu glas de om.

        
        "Mare zarva mai face si lighioana asta." Maresalul isi ridicase vocea indeajuns incat sa se faca auzit "Sunt curios ce o tot spune." Deci doar eu il intelegeam? Aveam nevoie de raspunsuri. "Aduceti-l la mine in birou..." Maresalul le face semn angajatilor sa impinga cusca dupa mine pana ce ajungem in biroul calduros.

          Ajunsi, le spun soldatilor sa il lase pe magar in fata biroului la care tocmai ma asezasem. Cu o simpla miscare din mana ii anunt pe soldati sa ne lase singuri. Personalul ma saluta si cu pasi grabiti pleaca din birou.Liniste. Magarul se uita la mine cu ochi patrunzatori de o culoare galbena. Ma uit inapoi la el. Il inspectez din cap pana in picioare."Ce vrei de la mine si de la prietenii mei." Vocea lui Laie era domola dar indeajuns de puternica incat sa rupa linistea. "Stiu ca ma intelegi. Simt asta. Simt mirosul de cola" cuvantul imi face inima sa tresara. Nu raspund. Simt sudoarea cum imi curge pe fata, in birou nu mai e la fel de cald ca inainte. "Nu ai nici-un motiv pentru care sa ai incredere in mine, dar te rog, gusta din fanul acesta." Magarul isi deschide pumnul aratandu-mi cateva paie."Eu sunt magarul laie. Gusta din aceste paie." Trec cateva secunde de liniste ce par ca o ora "protocolul nu imi da permisiunea sa gust monstrele de la specimene"Laie sa incrunta, apuca barele custii si le indoaie ca pe niste sarme. Transpir. De ce nu a facut asta inainte? "Pentru ca am vrut sa te intalnesc. Doctore Licuricu... fiul lui Panngroup"

A/C:OOPS DEVINE INTERESANT ...

           

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Mar 12, 2020 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

O iubire dulce cu gust de cola Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum