Barul de pe Bourbon Street VOL I

CAPITOLUL 20 - Tricoul ăsta era preferatul meu

LYDIA

Când s-a întors din Atlanta, primul lucru pe care Caden l-a făcut a fost să îmi transmită cele întâmplate cu Mikael. Şi în ciuda faptului că acesta pare să fie o altă victimă, nu îl pot urî mai puţin.

Nu mă interesează motivele lui. M-a vândut. Ar fi putut să o facă din start, nu să lase să treacă atât de mult timp, făcându-mă să am încredere în el, făcându-mă să mă îndrăgostesc precum o idioată. El s-a distrat de minune manipulându-mă. Dacă acum a spus toate astea, este doar pentru că are o conştiinţă care îl macină pentru ceea ce a făcut. Este un monstru.

Îi întorc spatele lui Caden, care încearcă fără oprire să o scoată la suprafaţă pe "Lydia pe care o cunoştea". Ajung să cred că nu vede altceva în mine decât o jucărie stricată. Încearcă să mă repare de parcă nu aș fi o persoană, ci un obiect.

Mă înjur de una singură în gând când îmi dau seama că am repetat aceeaşi greşeală din trecut: mi-am permis să mă îndrăgostesc de o persoană manipulatoare.

Când acesta îşi sprijină palmele pe umerii mei, încercând să îmi atragă atenţia, răbufnesc şi încep să îl lovesc cu pumnii în încercarea de a îl face să plece.

― Tu eşti doar un nemernic! îi spun, simţind cum tot stresul acumulat în tot acest timp explodează înauntrul meu, dezlănţuind o adevărată bestie. Tu nu mă vezi decât ca pe un bibelou stricat, acum că ştii că nu sunt aceeaşi idioată care îţi aducea de băut în "The Bar" şi încerca să găsească soluţii la problemele tale existenţiale! continui să îi urlu în faţă, făcându-l să îşi mareasca ochii, uimit de ieşirea mea.

Continui să îl lovesc cu pumnii în piept, în ciuda faptului că el nu dă niciun semn că ar vrea să cedeze şi să mă lase singură.

― Doar tu eşti de vină pentru felul în care mă simt acum! îi spun, lăsându-l cu gura căscată. Nu voiam să ştiu nimic din toate astea! Aș fi preferat să mor crezându-mă în siguranţă decât să ştiu că psihopaţii ăia sunt pe urmele mele acum, plănuind cine ştie ce tortură pentru mine! Nu suport senzaţia asta! Nu vreau să mai fug!

Nu primesc un răspuns din partea lui. Din contră, el continuă să incaseze pumnii mei fără să reacţioneze câtuşi de puţin.

― Ai terminat? întreabă după câteva momente, făcându-mă să îl lovesc şi mai tare pentru felul în care mă ironizează. Lydia, potoleşte-te dracului! Nu va mai trebui să fugi pentru că nu vei mai avea motiv! Sunt aici lângă tine să te ajut, în numele lui Dumnezeu! Nu o să ți se întâmple nimic!

În ciuda spuselor sale, nu încetez să îl lovesc. Furia din mine este prea mare şi am nevoie să mă descarc. Iar el este primul lucru care mi-a apărut în cale.

După câteva momente, îmi blochează mâinile, strângându-mă cu putere, urmând ca mai apoi să mă ridice pe sus şi să mă ducă cu forţa în dormitor unde mă trânteşte fără milă pe pat, urcându-se rapid deasupra mea.

În ciuda faptului că mă zbat ca peştele pe uscat sub el, nu slăbeşte strânsoarea.

Înainte să îmi dau seama, îmi poziţionează mâinile deasupra capului, ţinându-mă pe loc, iar gura lui se izbeşte de a mea, luându-mă prin surprindere cu un sărut diferit de toate celelalte. E agresiv, dar în acelaşi timp excitant. Brutal şi totuşi mai pasional decât orice am văzut în filme sau citit în cărţi. Nu am simţit niciodată ceva de genul.

Nu îmi ia mult până când încetez să mă mai zbat şi încep, în schimb, să mă abandonez senzaţiei noi şi impresionante.

― Ce naiba faci? întreb atunci când îmi eliberează gura pentru câteva clipe, încercând să ascund pe cât posibil faptul că îmi place.