Iarna....

134 3 0
                                    

Ma inchin serii senine,

La picioare, ma-nchin tie,

Doamna Luna si batrana,

Tu, nemuritoare zana...

Asculta-mi graiul injunghiat,

De dureri si patimi,

Ochii-mi sunt paienjenati,

De amintiri si lacrimi.

Atinge-ma cu voalul tau,

De un alb palid, mireasa,

Scoatemi-o din gandul meu,

Pe-a iernii craiasa.

Caci eu nu pot fi cu ea,

Caci cerul nu indura,

Sa ating un fulg de nea,

Sau sa o tin de mana.

Luminile si stelele,

Stau martore, tot una,

In siruri si coloane,

Sa ma vegheze intr-una.

In noptile tarzii, prea negre,

De zgomote, de rauri repezi,

Involburand prea agitate,

Ca vine-o iarna cu pacate.

Clipele mi le masor,

Cu respiratia rece,

Sunt singur si cuprins de dor,

Si sangele imi fierbe.

Afara tu, craiasa mea,

Iti faci tainica treaba,

Transformi toata natura,

In rai alb, de zapada...

Iar eu, eternul singuratic,

Ma-nchid in lumea mea,

Si stau ca pe jaratic,

Astept pe cineva...

Nopti in versuri, sentimente pe hartie....[Poezii]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum