Nopti in versuri, sentimente pe hartie....[Poezii]

Cel de neam divin

Cum plange lupul, nimeni nu stie sa planga,

Cum urla la Luna in iarna cea lunga,

"Alina-mi durerea, a mea si a haitei,

Un alt camarad a plecat dintre noi,

A fost chemat in cerurile sfintilor zei,

Si restu am ramas, sa-i purtam mostenirea..."

Animat pare totul, cand frigul ataca,

Apele, codrul, si lumea o salta,

Si-n crivatul serii, se lasa o mantie alba,

Sclipeste, si-n razele Lunii se scalda,

Prin munti cutreiera cei liberi,

Cei nobili cu sange albastru,

Focul din sufletul lor, nimeni,

Nu il va stinge, ca pe al nostru ...

Un foc, care arde,

De sute de ani fara oprire,

Aminteste-ti de fiara ce ti-a lasat mostenire,

Conceptul "familie"..

Fiii vailor adanci, inteleptii muntilor,

Urland puternic de pe stanci,

Cei de neamul Lupilor...

Cei ce-n vremuri, din stramosi,

Au luptat pentru-a lor casa,

Si inca lupta, pana astazi...

"Hai, intoarce-te acasa..."

Etern suflet ratacit, si neimblanzit de nimeni,

Omul iti vrea coama frumoasa, dar tu sa nu i-o dai,

Tu esti o nobila bestie, si-asta lume fara tine,

Ar fi atat de pustie, deci revino ca sa stai,

Din nou in fruntea lumii, pe-un tron de lauri verzi,

Si urla-n vesnicie, ca toti s-auda vestea,

"A revenit stapanul, veniti sa ma vedeti,

Si ca sa tineti minte, cine e acesta,

Sunt fiul ratacit al naturii, acum imi stiti povestea..." 

Ne vom aminti de tine, ne vom aminti...

Si-a ta poveste o vom spune, va rupe firul tacerii,

Si tu vei fi simbolul nostru, neimblanzita fiara,

Si pentru noi vei fi mereu, un frate si o tara...