Sunt obsedată, mor. Găsesc o melodie si BUM. O ascult iar si iar si iar si IAR. Si da, sunt obsedată de muzică. Cine nu e? Mereu am o melodie în cap. Mereu. Muzica face parte din ființa umană, deci, e ok. Nu?
Melanie -I don't know what- - Dollhouse .
Mom, please wake up.
Dad's whit a slut,
And your son is smoking cannabis.
Imi plac versurile. Chiar am stat putin si m-am gândit,cum ar fii fost ca păpușile mele să facă asa.. hm. Mă rog. Să ieșim din Wonderland aka my head. Am dat-o in engleză, ce? Mâine am test la engleză. O să mor. Present perfect simple. Îl stiu. Huh. Am nevoie de un 9, si, cred ca o sa il iau. Dar, surprize surprize. Mâine am teza la română. Dafuq?! Iar eu scriu la FAKE. Eh. Oricum.. Am învățat, plus, scrisul ma relaxează.
Imi place marțea. Am două ore de desen -mâine termin o draperie in grafit; si incep una in cărbune- apoi o oră de compoziție -compoziția culorii, pictură,pe scurt, unde o sa îmi predau temele, printre care si un desen cu Alice- apoi teza la română, istoria artei, biologie -materia mea preferată- si engleză -moartea- . Si nu exagerez.
M-am obișnuit cu toata chestia cu liceul, autobuzele, traficul.. it's ok. Plus, mă inteleg destul de bine cu toti colegii, si, nu mă judecă pentru că sunt belieber. Adică.. Am o bluză cu "SWAG", la care un coleg, a început să cânte melodia lui Justin "Boyfriend". Am rămas cu capul într-o parte, lovindu-l peste umăr. Apoi am râs. Rokerii nu zic mare lucru. Doar "swag, Justin Bieber" cu o voce ciudată, făcând feţe ciudate. Meh. Dumnezeu cu ei.
Îhh. Jur, sunt cea mai tare. *râsete râsete* Sunt printre putinele virgine din clasă. Iei. But. Doamne, am în clasa niste curve. Acum serios.. ai 15 ani si deja ti-ai tras-o de nu stiu cate ori? Pf. Uite, eu, sincer, nu am hormoni ca ele, hormoni care sa se zbată în mine si chestii. K? Da, si mie imi curg balele când îi văd pe cei dintr-a 12-a, si si lor, dar, nu mă întelege gresit.. lor le curg balele pentru ce au ei in pantaloni. *sorrynotsorry*
Să trecem peste astea. Tocmai am mâncat,si nu vreau să îmi văd din nou cina, însă, lichidă.
Si da. Acum o sa va gânditi 'doamne fata asta reuseste sa ma scarbeasca'. Cu placere drajilor. Drojdiilor. Ador cuvântul ăsta. Drojdie. Drojdie.
1. Groapă
2. Cartofi cu gem
3. Drojdie
I'm a fucking weird Unicorn. It's cuz' i'm a rock belieber. And I'm Justin's Bieber lil' angel *LOLA, if u know what i mean* .yup.
Sunt foarte bipolara. Defapt nu foarte, ci, doar, bipolara. Nașpa. Deci. La compoziţie, săptămâna trecută, am discutat despre ce am simții dacă am fii închisi într-un cub. Am fost pusi sa închidem ochii, sa 'simtim' si asta am făcut. După ce au raspuns cativa colegi, Am fost întrebată, si am răspuns.
Mă sufoc. Nu e claustrofobie, ci.. e din cauză că înăuntru e întuneric. Cubul e mic. Imi ţin genunchii la piept, iar spatele meu e strâmb, iar părul îmi vine pe faţă, plin de negreală si pânză de păianjen. E frig, însă cu toate aceste dezavantaje, mă simt protejată în acest cub. Pot sa simt fiecare perete, să aud cum plămânii mei trag cu greu aerul plin de fum, si cum imi puşcă oasele. Nu e plăcut, dar aici nimic nu mă poate vedea.
Iar apoi, când esti pe cub. Ce simti, ce faci, ce gândești.
E un cub de zahăr.
Am râs. Asta mi-a trecut prin minte,si se pare ca descrierile mele i-Au plăcut profesoarei. Faza cu inchisul in cub, tot ce am gandit, a fost ceva gen Alice in Wonderland. Si a doua situație, păi, îmi era foame.
Dar ce e trist? Păi, realitatea in care trăim nu se compară cu Wonderland-ul. Do you know? But darling, this is not Wonderland, and you are not Alice. Mi se aplică.
Urăsc să merg cu autobuzul. Zeci de oameni, respirând acelasi aer, lipiti unul de altul. Scârbos. But, nu am ce face. Stau la geam, in picioare -pentru că partea bună si politicoasă din mine nu imi permite să stau jos,chiar dacă eu iau autobuzul de la prima statie, când e gol-. Privesc pe geam, si imi imaginez chestii imposibile. Justin Bieber, in una din masinile lui luxoase, deschizându-mi usa sa intru. Apoi primesc un cot in spate, si revin la realitate. Yeah, cu rimă.
Uite, eu nu sunt cine arăt că sunt. Adică, am 100 de feţe diferite, pentru fiecare situație. Doar Lola mă 'cunoaște', asa cum sunt cu adevărat.
Eu nu sunt cine pretind că sunt. Eu da,sunt Meow cea care postează multe pe pagină, care râde, si, e cum o stiti voi. Însă e doar o parte a mea. Înăuntrul meu, sunt o obsedată nesigură si tristă, si totusi egoistă si rea si arogantă și de asemenea, fericită. Să o luăm cu inceputul. Voi vedeti ce postez, ce spun, ce poze fac, cum sunt. Dar nu vedeti in capul meu si in inima mea. Am un 'lucru' Înăuntru care e mereu prezent in gândurile mele. Dimineața, în autobuz, în ore, in pauze, când mănânc, când scriu, când desenez, când ascult muzică, când mă pun în pat, tot timpul. Am o lume mică, o lume perfectă. E ficțiune? Nu? Ceea ce produce subconștientul nostru ca sa ne facă să rezistăm lumii reale. Iubesc fictiunea. Păcat că nu există.
Ce e în mintea mea?
Nimic. Si totusi atât de multe.
Formule de calcul tocite, miliarde de versuri de melodii, multe culori, vise, temeri, mai multe vise, imposibilul devenind posibil. Foarte multe. Chestii. Însă toate sunt acoperite de o singură persoană care îmi acoperă totul. Totul e bine când mintea mea zboară la această persoană. Zâmbesc. Această persoană e prezentă în fiecare gând al meu, in fiecare vis, dorință, coșmar..peste tot. Sunt obsedată. Obsedată obsedată obsedată. *cu ecou*- ca sa nu imi pierd din firea mea amuzantă și nepăsătoare, pentru că simplul fapt ca e prezent in mintea mea chiar acum, mă face să respir ciudat si sa îmi tremure degetele-
V-ati prins cine e, nu? Justin.
My dream. Justin. My fucking nightmare. My fucking perfect world. My everything. My universe.
Nu exagerez deloc. Absolut deloc. Inchid ochii, si îl văd pe el. Totul în jurul meu dispare. Nimeni si nimic nu mă poate supăra, enerva, indispune.
DAR, asta nu e tot. Nu stiu dacă ar trebui să scriu mai mult despre ce gandesc si despre ce simt defapt. Am atâtea de spus, atâtea lucruri de afirmat.. Ce înseamnă Justin pentru mine. Ce înseamnă Justin pentru mine? Biletul meu spre "Wonderland", biletul meu departe de toate chestiile astea handicapate care îmi complică viața mea plictisitoare de Belieber visător. Si sunt un belieber singur, în my Bieberland *yeahiknow* si ghici ce. Odată ajunsă acolo, nu o să mă mai întorc în lumea 'reală', nu o să îmi iau un bilet pentru lumea asta. Pentru că acolo, undeva, nu stiu unde, totul este perfect.
