Skillet - It's not me it's you
Let's get the story straight
You are a poison,
You floated trough my veins,
You left me broken.
You tried to make me think,
That the blame was all on me with the pain you put me trough, and now I know that it's not me it's you!
It's not me it's you!
Always has been you!
All the lies and stupid things you say and do
It's you!
It's not me it's you!
All the lies and pain you put me trough,
And now I know that it's not me it's you!
You!
You!
It's not me it's you!
Va recomand melodia.
Cam dură, dar genială.
În orice caz, trebuie să terminăm să ne mai cerem iertare de la persoane, deşi nu am greșit cu nimic. Nu are sens. E ca şi cum cineva ţi-ar da o palmă,iar tu îţi ceri scuze pentru că trebuia să te plesnească peste celălalt obraz.
Să ne oprim din cerșit atenție.
Am început să cerşim iubire, afecțiune, timp şi atenție. Dar mai am un pont: când simți că nu îţi e dorită prezenţa, pleacă.. Doar pleacă.
Uneori mă întreb de ce această carte are 6k cititori. Sincer, nu cred că aş sta să citesc ce i se întâmplă uneia sau ce simte. Şi m-a durut al naibii de tare,când o persoană importantă mie mi-a spus că nimănui nu îi pasă de ceea ce simt. De ceea ce scriu. Că oamenii nu mă pot ajuta. Ei doar îşi vor bate joc.
Nu e adevărat.
Nu e,nu? Eu ştiu că nu o faceți. Voi doar citiți. Votați. Comentați. Şi aici vine vremea mulțumirilor. Zâmbesc când văd unele comentarii.. serios. Vă mulțumesc că mă încurajați și că mă susțineţi.
M-am tot gândit la ceva. E important: vreau să îmi trimiteţi mesaj. Ştiţi cum, bănuiesc. Vreau să îmi scrieți ce simţiţi, ce vă supără, totul. O să răspund greu, însă pentru că nu am internet la bunica. Am la şcoală, deci o să răspund de la 8-15. Şi in weekend, când sunt acasă.
Nu vă sfiiti. Vreau doar să vă ajut,aşa cum pot. Dacă aveți nevoie de cineva care să vă ascute, eu sunt aici.
Ce urăsc cel mai tare? Când stau cu ochii pe telefon pentru un mesaj, care, nu o să vină niciodată. Vi se întâmplă? Nașpa. Şi când telefonul meu vibrează, mă gândesc instantaneu la o persoană, dar când mă uit, nu e nimic de la acea persoană. Nimic. Şi după ce o să citească asta, o să mă certe.. O să ignore tot ce am zis şi o să mă certe.E trist că m-am obișnuit cu asta, şi că mai apoi, eu sunt aia care suferă. Nu, stai. 'Suferă' e un cuvânt prea dur.. mai degrabă mor pe dinăuntru şi îmi pun 1000 de întrebări cu "ce s-ar fii întâmplat dacă tăceam?" . Dă-i pace.
Noroc că am muzică, un creion şi o foaie. Sunt lucrurile care mă mai ţin în viață, uneori.
