Trecea sat după sat și simțea cum aeru' i se tăia.
Luna-n brațe o ținea, care vedea cum orbea.
Pierea în timp ce ea trăia.
Păcat că nu a spus defapt ce simțea...
Pe un soare lipsit de dinți mă gândeam la un ecosistem.
Grupam tot ce se afla.
I-am grupat pe toți de pe lume,
Da unu unde-l pot camufla?
Asta-i și problema!
Nu se poate camufla și-i lipsește integrarea.
E plin de viata în timp ce-și așteaptă sucombarea.
Noroc că are luna și constelația de 3 stele,
C-altfel, parte din planetă devenea.
Dar poate așa era mai bine...
Cine știe ce-i mai convine?
Oricum alt gardian se găsea,
Dar o a patra stea din constelație nu se ivea.
Sincer, e păcat.
E păcat că le iubea.
11.12.2019
