Vanessa o simplă fată de 14 ani. Își pierde parintii si casa intr-un incendiu mortal. S-a mutat intr-o rulotă singură, destul de aproape de mare. Îi este bine acolo. In fiecare seară vorbeste cu parintii ei. Isi intinde pătură pe jos si se uita la stele... isi inchide ochii pentru cateva clipe si incepe sa vorbeasca cu parintii ei. Le povesteste totul. Ceea ce a facut la liceu, cum a ajutat un barbat de varsta a doua, cum a fost la voluntariat, le-a spus ca le-a făcut o mica vizita si copiilor din orfelinar, si chiar despre certurile cu colegele sale si noul coleg care i-a luat apararea in fata lor.
*Vineri dimineață, 5:00, 2019*
Vanessa povestește*
Mă trezesc ca de obicei la ora 5. Ma îmbrac intr-o pereche de colanti negri, o bustieră sport si un hanroac peste. Si plec la alergat pe plajă. Nimic nou. Așa imi incep cel mai bine ziua. Alerg pana in oraș la supermarket. Este ora 6 dimineata, supermarket-ul abia sa deschis. Intru inauntru si încep sa imi fac cumparaturile. Încep sa pun in cărucior cereale, lapte, oua, unt, cipsuri, ciocolata, rosii, ardei etc. Dupa ce plătesc tot ies din supermarket cu 2 pungi in mâna, mai usoare ca de obicei... Oare am uitat ceva? Nu cred... Încep sa merg cu pași repezi pana pe plajă, nu de alta dar mai trebuie sa mănânc putin si sa plec la liceu. Ajung la rulota pe care de 2 ani aproape o numesc acasă. Imi place aici, nu pot nega... am gasit asta acum 5 ani... este o poveste lungă iar eu nu prea am timp. Imi fac repede o omletă si mananc. Apoi ma imbrac cam asa:
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Mă incalt cu adidasi mei albii, un alb impecabil, imi iau telefonul, cheile, un măr si am plecat. Este ora 6:50. La fix. Incep sa merg pe vechiul drum spre oraș in timp ce ascult muzica. Cu 5 minute inainte sa ajung in oraș imi chem un taxi. Ajung repede si urc in taxi. Dupa aproape 30 de minute ajung in fata liceului. Intru si ca de obicei privirile sunt fixate pe mine. Nu pentru ca sunt populara ci pentru faptul ca "sunt cea mai ciudata" din acest liceu. Toti știu ca stau la o sora din partea mamei mele, nu vreau mila din partea lor... nu vreau milă din partea nimănui. Ma indrept spre vesnicul meu dulap. Il deschid si din el cad foi, foarte multe foi. Ma aplec sa le strang si vad ca este caietul meu de istorie. Toate foile erau din caietul meu. Nimic nou... nu este prima oara. Strâng ce este pe jos si le pun la loc. Merg in clasa si incep sa îmi scriu din nou lectiile la istorie. Prima ora. Încep orele la ora 8:00. Am timp... Încep sa scriu si scriu, pana aud clopotelul. Pe ușă se imbulzesc copii care sa intre primul in clasă. Eram in ultima bancă de la geam, statea singura de obicei asa ca mi-am continuat treabă, ne băgând de seama ca profesoara a intrat in clasa. Continui sa imi scriu lectiile. Le scriam intr-un alt mod, mai frumos, mai clar, mai înțelegător, mai repede... trebuia sa fiu atentă. Am ajuns la ultima lectie si atunci imi aud numele venind din partea dreaptă.
Profa:- Vanessa Milăr, ce crezi ca faci aici? Vanne:- Scriu. Profa:- In timpul orei mele? La ce materie? Vanne:- Da, la istorie. Profa:- Nu ti-ai făcut eseul? Vanne:- Ba da... acum imi scriam lectiile. Mai lasati-ma 5 minute va rog si termin. Promit. Profa:- 5 minute. Pana fac prezenta. Vanne:- Sigur.
