O clasă ca oricare alta

#7 Proful de mate

    Intru in clasa ca de obicei. Nu mă mai mira nimic si nimeni deoarece credeam ca le-am văzut pe toate.
    Incepe ora, intra proful, si dupa cateva minute intra si întârziatii nostri minunați. Dar cum domnul nostru prof de mate are o plăcere in a se lua de ăștia care intarzie ii tine pe fiecare in parte intreband-ui unde stau de vin asa tarziu, si dupa tiinandu-le morala vreo 5 minute ca vai doamne el se trezeste la 6:30 si nu isi permite sa intarzie, iar ei saracii sunt nevoiti sa asculte si dupa sa treaca in banci. Dar nici pe ei nu ii mai mira nimic, totusi, asta se intampla de vreo doi ani.
    Pe la jumatatea orei se aude un batut la usa. Deci puteam sa jur ca e Gheorghe. Cine altcineva ar putea intarzia atat de mult? Ei bine, da. Raspunsul este NIMENI.
    Si aveam dreptate, ce sa vezi, chiar el era. Cu aceiasi față de batut de soarta si cu ochii lui de chinez intra si inainte ca domnul de mate sa înceapă să-i ceară socoteală, incepe sa zica:
      -Ok, deci ma scuzati ca am întârziat, din nou. Doar ca am cazut pe scari.
      Noi toti eram uimiti si nu in acelasi timp in care radeam in hohote de bietul Gheorghe care pe langa faptul ca a cazut un etaj intreg, a mai cazut si in cap. Desigur, sa speram ca asta nu e vreo minciuna de-a lui, desi el nu prea minte de obicei.
     In fine, trece ora, domnul de mate mai face misto de vreo 4-5 copii, asa cum face mereu de altfel. El e glumet, nicidecum rau. Radem mereu la glumele lui despre altii, dar partea proasta e mereu atunci cand se gaseste sa faca glume fix despre tine. Sa nu mai zic ca in fiecare ora ii vin lui niste amintiri random de pe vremea de cand era la scoala si in loc sa ne predea sta si ne povestește. Mai comentează de altii, cum ar fii parlamentarii, alte nații sau chiar muncitorii din curtea școlii care s-au găsit sa renoveze curtea fix cand a început scoala. Dar asta e bine pentru unii, si asa parca orele de mate trec cel mai greu dintre toate.  

     Asteptam sa intram in sala de festivități pentru că aveam religie, da, materia aia la care nu invata nimeni si nimeni nu se chinuieste sa zică ceva la ora.
     Gheorghe se întinsese pe jos de somn, deoarece nu doarme niciodată mult noaptea si se gaseste mereu sa ne spuna asta si sa se plângă la noi. Sa nu mai zic ca isi tine mereu mâinile în buzunar, si cand zic mereu, zic mereu. Pana si in somn si le ținea în buzunar. In fine, nu era neaparat somn pentru că n-ai efectiv cum sa dormi in gălăgia aia. Sa nu mai zic ca colegii noștri, de lene sa isi mai tina gecile si ghiozdanele in spate le puneau pe săracul Gheorghe. Acesta se enerva, scotea ochii de dupa hanoracul ăla pus pe fata lui, se uita 5 secunde si dupa si-l punea la loc. O altă intenție ar fii ca unul dintre colegii nostrii voia să îi toarne apa din sticla peste fata, dar ca prin minune s-a trezit Gheorghe din somnul cel de moarte.

     Diriga ne-a adus o cutie din lemn cu compartimente in care sa ne punem telefoanele, iar aceea era acoperită de un ambalaj negru, cam ca cel al sacilor de gunoi. Cand a venit timpul să despachetam cutia, Uță a luat punga aia si si-a pus-o pe cap, cam cum pun maicutele esarfele ălea, si s-a plimbat cu ea prin toata clasa. Legenda spune că nu știe nimeni unde a ajuns punga aia, dar sper sa dispară la fel cum au dispărut baloanele colegiilor mei atunci cand credeam ca e vremea sa surzesc de tot, nu de parca nu eram deja ca na, ma gasesc eu sa ma uit la fotbal pe telefon cu volumul la maxim...

   Voicuț se apuca sa cânte ca de obicei prin clasa, de fapt stai asa, ce cantat? URLAT mai bine spus! Pauzele alea de 3 secunde cand se mai oprea el erau pâinea lui Dumnezeu.

    La finalul orelor merg spre casa cu Tavi, Cipi si Razvan(Gheorghe), deoarece si ei o iau in aceiasi direcție. Păcat ca nici Iulia si nici Elena nu o pot lua in aceiasi direcție cu mine si sunt nevoită să merg cu ei.
   Tavi sta pe malul opus al râului, iar eu pe malul asta. Practic ne putem vedea blocurile de dupa râu. Cipi sta tot asa, prin apropiere dar la vreo 2 străzi distanța, ceea ce nu e mult. Gheorghe nu imi dau seama unde sta, nici ca m-ar interesa. Dar faptul ca sunt nevoita sa merg cu baietii spre casa e groaznic. Sau cel putin aproape groaznic, macar cu Tavi mai pot schimba niste vorbe cu toate ca incerc cat pot de mult sa ma prefac ca nu imi pasa ca înjura toate fetele, inclusiv pe mine, însă aia doi parca nu ii pot intelege de fel. Recunosc ca mai mergeam si cu Cipi spre casă, cand ma înțelegeam mai bine cu el. Acuma nu prea mai vorbim, nu ca m-ar deranja într-un anumit mod. Desigur ca ma plictisesc mergând singura pana acasa, asa ca fac un sacrificiu si merg cu Tavi pana la casa lui pe cealalta parte a râului.