O clasă ca oricare alta

#4 Niste nesimtiti, doamna

        "Niște nesimțiți, doamna" era replica vechiului nostru coleg, Manuil, de care pe langa faptul ca imi este foarte dor de el, acum imi dau seama ca avea dreptate.

      Ceea ce n-am inteles niciodata este indiferența colegiilor mei. Sau cel putin a unora. Suntem o clasa dezbinata si asta nu e bine. Nu eram asa in trecut. Dacă cineva invata mai prost asta nu inseamna ca este si prost in tot sensul cuvântului.

      Elena era de serviciu cu Voitu, care este foarte nemulțumit de absolut orice:
  
     "Sterge si tu tabla asta! Eu aduc lada. A da si sa duci si gunoiul pana vin ca va dura ceva."

      "Auzi, dar ce sunt eu? Robot?" zice ea supărată.
      "Ma scuzati, domnisoara, nu voiam, doamne fereste sa va patati mainile..."
  
       Se suna de ora iar ceilalți stau tăcuți in banci deoarece diriga a pus iar sefa clasei sa ii scrie pe tabla pe cei care vorbesc. Prin toata lumea, ma refer la toata lumea înafară de Uță si Rafi, mascotele noastre actuale.
      "Doamna, Voitu si-a lasat lipiciul pe banca, pot sa il duc?"
      "Va gasesc in gălăgia asta si mai si comentezi?"
      "Apăi no, atunci il pastrez eu"
   Si uite asa se apucă Uță sa puna lipici pe stiloul Elenei si cariocile colegei mele de banca cand ele nu sunt atente:
       -Mă tu esti tâmpit?
       -Ce??? Zice mirat Uță.
       -Cariocile mele, dobitocule! Zice colega-mea supărată. Tu chiar n-ai alta treaba de facut?
       - Auzi, Titiuță, ai umblat cumva si cu stiloul meu?
       -Ba da nu mai are voie omul sa faca ceva in clasa asta ca sariti voi cu gura, zice Uță incepand sa bomboane toata ora.

      Aveam ora cu profa de fizică. Nu urăsc neaparat fizică, însă pe profa de fizică, da. Tin minte ca odata mi-a dat un 2 pentru ca toata clasa a facut gălăgie înainte să vină ea, iar eu n-am știut o intrebare.

     După sunetul clopotelului se făcea liniste in clasa, cam singurele momente cand era liniste. Cand intra profa se putea citi pe chipurile tuturor frustrarea.

      Profa avea boala pe Rafi, care anul trecut pusese baterie într-un mar in loc sa faca alcumva proiectul. Aceasta nu și-a dat seama iar o colega s-a găsit sa ii spuna, si cam de atunci a început chinul. Pentru noi toti.

      -Sunt sigura ca Rafi vrea la tabla. Nu-i asa Rafi?
      Săracul băiat era terorizat numai cand ii striga numele, de aceea a si lipsit de la fizică anul trecut o lună intreaga.

  Elena: Urăsc din toata inima mea fizica, sper ca aia sa arda in iad.
  Tavi: Da, dar iadul poate sa arda in doamna de fizică?
  E: *facepalms*
  Eu: Mai avem doar 2 ani de suportat, keep calm.
  In 3 secunde se spawneaza Gheorghe de nicăieri.
  G: Taviiiii, tema!
  T: Ho, ca nu-ti dau!
  Si uite asa incepe cearta again.
  C: Ce au ma astia, sunt handicapați?
   I: Handicaplantati*
  E: Deci imediat va dati de la banca mea! Acum! Va spun la diriginta!!! Haideți!
   U: DECI CANDIDEZ LA PRESEDENTIE OAMENI BUNI, CARE MA VOTEAZA, FAC SHAORMERIE!
     Fix in secunda aia trecea domnul de mate pe coridor. Ma si intreb ce o fii fost in mintea lui...
    E un taraboi total in clasa. Iar asta ma face plină de energie. Urăsc plictiseala, iar cand se intampla sa fie gălăgie maxima e momentul perfect sa mai scap si eu de nervi.
     Eu: Bun, Elena, Iulia, deci ma gândeam...
      Tavi: Uite fotbalista!
       Coleg random: Ba serios, deci tu chiar tii cu echipa aia, nu-mi vine sa cred.
        De parca as fii putut sa spun si eu ceva acolo fără să fiu întreruptă.

*Mda----nu mai am idei*