Kimberly era un simplu băiat, ce are un job banal într-o micuță cafenea, într-un orășel la fel de mic unde nu se întâmplau foarte multe. Un bărbat misterios ce ascunde multe secrete întunecate apare, iar viața lui Kimberly este întoarsă la 180 de gr...
Am luat sala și am picat orașul, poate data viitoare. Sper să vă placă acest capitol, este puțin mai altfel pentru că acțiunea se schimbă, iar ca de obicei, mereu îmi place să trec de la ceva simplu la ceva neașteptat și să complic lucrurile. Spor la citit!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
—Cum poți mânca...chestia aia? Întrebă Kenton strâmbând din nas.
—O spui de parcă aș mânca otravă! Am spus dându-mi ochii peste cap.
—Nici departe nu e...
Am privit felia de pizza vegetariană, conținea doar legume, în special brocoli, nu mă atrăgea carnea, și nu doar pentru că nu îmi plăcea gustul, pentru ca oamenii să mânânce carne, mureau animale, iar acest gând îmi dădea fiori, Kenton era unul din acei oameni pe care îi detestam, dar acum era prea târziu să o fac. Îl privisem și mă simțeam de parcă ceva din stomacul meu făcea salturi, și voiam să cred că e de la pizza sau de la faptul că tocmai înfulecase o friptură de miel în mai puțin de cinci minute.
—De ce nu încerci?
—Hmm? Întrebă confuz privindu-mă.
—Pizza.
Am spus simplu îndreptând spre el o felie, însă dădu din cap negativ, și o privi de parcă ar fi fost într-adevăr otravă.
—Și.. la ce universitate ziceai că vrei să mergi? Întrebă privindu-mă atent.
—Oblivion, am răspuns simplu.
Între noi se lăsă o liniște mult prea apăsătoare, iar asta îmi dădea o stare de discomfort, se încruntă privindu-mă parcă confuz, spusesem ceva greșit?
—De ce Oblivion?
Întrebă într-un final relaxându-se.
—Acolo au studiat părinții mei, nu vreau să îi dezamăgesc de data asta. Am spus oftând.
—Nu voiam să ating o coardă sensibilă, dacă nu vrei să vorbește despre asta e în regulă. Spuse schițând un zâmbet.
—De ce era-i confuz, când ți-am spus unde aș vrea să intru? L-am întrebat curios.
—Acolo am studiat eu, și să spunem doar că.. acolo nu intră oricine, știu cum merg lucrurile pe acolo.
—Aș vrea să intru pentru ceea ce sunt ști, nu în schimbul unei sume de bani, de ar fi fost după ai mei, aș fi intrat de mult, dar eu nu sunt așa, nu am nevoie de ajutorul lor. Am spus oftând lăsându-mă pe spate.
