Summer (jeff the killer F.F)

Capitolul 1

        Cum am ajuns afara si am pasit in mijlocul curtii din spate, m-am trezit cu o mana alba ce-mi tinea un cutit la beregata si cu o alta mana care ma tinea de mijloc sa nu carecumva sa fug.

"Ce faci pistruiato? N-ai vrea tu sa... MERGI LA CULCARE!"

Avea o voce ce-mi amintea de-un prieten care era decedat de demult, care mi-a salvat viata si de care-mi era foarte dor. Si coincidenta era ca numai el imi zicea pistruiata. Dar nu avea cum sa fie el... El si familia sa au murit dupa ce s-au mutat de aici. Am plans un an intreg dupa aceea, lumea zice ca la 13 ani nu te poti indragosti, sa ploua cu capsuni din cer daca e cumva adevarata prostia asta. Incepusem sa hiperventilez de frica de-a avea cutitul la gat si pentru ca nimeni nu m-a mai strigat pistruiata de un car de vreme. El m-a invartit in asa fel incat stateam fata in fata. El avea o pile alba ca foaia (literalmente). Dar piele nu facea decat sa-i scoata parul (negru ars), ochii si zambetul sculptat in genul "Chelsea Smile" si buzele rosii-sangerii in evidenta. Nu m-am concentrat prea mult pe zambet sau piele. Ochii lui erau o nuanta de albastru pe care o avea o singura persoan pe pamant. O nuanta pe care o puteai scoate doar pe hartie cu crayola. Atunci mi-am amintit, ca el (prietenul) nu mai era ca inainte cu par saten-roscat si piele normala (da tot aratam amandoi ca vampirii). Stiam, ca are pielea alba ca foaia si parul negru dar, de unde pana mea a aparut zambetul ala?

"Ce stai asa socata pistruiato? Nu-ti mai vine sa crezi ca ma vezi? Nu tu mi-ai promis o imbratisare"

"Sa moara Gibilan daca mi-a fost dor de tine, Jeff!"

"Ultima mea victima se numea Gibilan si cred ca fix in secunda asta moare. Asa ca si eu sunt surprins sa te vad."

" Dar cum de ai supravietuit masacrului?"

"Nu prea as vrea sa vorbesc despre asta, e o poveste lunga si mi-e incomod. E o rana ce a lasat cicatrice."

"A... scuze."

"Si... Ce mai zici?"

"Mai intai, da-mi drumul si doi, trebuie sa ma conving de ceva. Care e intregul meu nume?" (Numai prietenii si-l mai amintesc)

"Coraline Sonya Maria Rivers"

"Cum se numea gasca noastra?" (Nici parintii nu stiau)

"Copiii Dinamita"

"Care a fost cel mai nebun lucru pe care l-am facut ca o gasca?" (Asta era deja confidential deoarece am purtat masti si manusi)

"Ne-am plimbat in pijamale pe strada cu manusi si masti, ne-am asezat o taraba, am pus cap la cap cate ceva si am facut ciocolata organica cu porumb intr-un magazin care nu avea camere de supravegheat si vanzatoarea era plecata in spate sa ia ceva."

"Bine, Jeff!" am zis eu pufnindu-ma plansul.

"De ce plangi Cora?"

"De doi lei cuie si de trei lei hamsii... Mi-a fost dor de tine, tantalaule!"

"Deci, mai imi dai imbratisarea aia?"

"Normal, ca da!" I-am zis imbratisandu-l ca pe un urs de plus

"Ho, Ho, mai lasa-ma sa respir, frumusico!"

"Scuze, nu ma pot abtine." I-am zis dandu-i drumul

"Si... ce mai face Lola?"

"Pai, intram in casa, bem o cafea, ne mai uscam deoarece suntem leoarca si o sa vezi."

"Bine... DA FAC EU CAFEAUA"

"Linisteste-te, cap de tap! Am invatat sa prepar cafeaua si stiu ca nu se face cu Vodka."

"Vodka si un intreg tub de zharina ai pus atunci."

"N-am mai putut sa stam seriosi cinci secunde dup-aia"

"Sa nu vorbim de cat de rea e mahmureala la 12 ani"

"Gata cu fotosinteza, frumuselule, sa intram in casa, ca suntem amandoi curci plouate si o sa facem gripa daca nu ne uscam mai repede."

"Of, Cora, trebuie sa ai tu dreptate, ca de obicei."

"Hai, intra!"

 Cand am inchis usa, Lola a alergat catre noi, l-a mirosit pe Jeff si a inceput sa schelalaie si sa-l linga pe mana

"E la fel de prietenos si dulce precum Smile al meu"

"Cum adica?"

"Am si eu un husky."

"Suntem amandoi iubitori de animale."

"Asta e ceva cu care sunt de acord, unele animale sunt mai sufletiste decat unii oameni."