Summer (jeff the killer F.F)

Capitolul 5

"Cora, hai sa intram." a spus el incet dupa care si-a lipit subtil buzele de fruntea mea si apoi m-a cuprins cu bratele.

"Hai sa intram." am zis si eu.

In fata noastra se afla liceul de arta, stiinte exacte si filologie "W.A.Mozart". Am intrat pe frumoasa usa de mahon ce ducea in sala de sport asa de frumos decorata, tavanul aratand precum un cer instelat. Inauntru erau tot felul de adolescenti umani sau inumani ce dansau pe muzica usoara, cu bun gust, nicio "Beyonkhe de Rhomania", Mr.Churve sau alte rahaturi de genul. O atmosfera precum numai in filme vezi.

Peste cateva momente, in fata tuturor, pe un postament, apare insusi Slenderman care se presupune a fi directorul liceului. A inceput sa spuna el ceva mic discurs prin care ne ureaza "Distractie placuta" si dupa aceea incepe muzica.

Toti incepem sa dansma pe melodia Wonderwall a celor de la Oasis care, la scurt timp a fost urmata de de Immortals, Centuries si Light em' up, toate de la Fall Out Boy.

Pe cand incepem sa dansam, vine in fata noastra un clovn alb cu negru si un nas ascutit ce zambeste cu gura pana la urechi.

"Vai, da ce-avem noi aicea? Se vede ca te place prostutul asta de langa mine. Apropo, eu sunt Jack, Laughing Jack." spuse el cu un aer de James Bond.

"Scuze, unde imi sunt manierele. Eu sunt Coraline, incantata de cunostiinta." spun eu afisand un mic zambet politicos.

Cat s-au bagat cei doi baieti putin la vorba, a mai venit un grup format din patru baieti si trei fete. Doi dintre baietii care au venit acum aveau masti (unul avea o masca alba si celalalt una albastra), unul avea o chestie la gura si celalalt avea o gluga ce venea in plus la costum. Iar, fetele erau una cu un ceas in loc de ochi, o fata cu o masca alba si par negru si o fata care se presupune a fi insusi Alice Lidell.

"Oh, salut, eu sunt Clockwork, daca ne intelegem bine, Clocky pentru prieteni." zise fata cu ceasul.

"Buna, eu sunt Jane." spune fata cu masca.

"Buna seara, eu sunt Alice, toate suntem incantate de cunostiinta. Iar, tu esti?" spuse Alice.

"Servus, eu sunt Coraline. Si eu sunt incantata de cunostiinta." zic eu cu un zambet mic si foarte prietenos.

Dupa aceea si-au facut aparitia si Masky, Hoodie, Eyeless Jack si Ticci-Toby cu care am facut cunostinta in acel moment si dupa aceea m-am intors la Clocky, Jane si Alice.

Pana la urma am vorbit intre fete si am facut schimb de numere de telefon, Snapchat, Facebook, Tumblr si ne-am dat unele la altele numele de pe Dota, Steam si League of Legends apoi am inceput sa vorbim despre jocuri, muzica si glume pana camd Dj-ul pe care din cate am inteles, il cheama BEN, a pus melodia pentru dans lent, aceea find All of Me a lui John Legend.

Tot timpul dansului a fost magic, o atmosfera de neuitat ce iti ramane intiparita in suflet minte si corp pentru toata viata. Totul era plin de magie, modul in care Jeff stia cum sa conduca pana si cel mai mic pas din dans, modul in care, cand zambea el fara taieturile de pe fata, in barbie i se face o gropita, modul in care la finalul melodiei am incheiat dansul cun un sarut, primul meu sarut, totul dandu-se parca pe mut si in lume existam numai noi in acel moment in care nu observam cum lumea se uita la noi ca la o sculptura de gheata ce se sparge in mii de bucatele ireparabile chiar si la cea mai mica atingere.

Cand ne-am retras din sarut, am observat lumea ce aplauda si aproba evenimentele recent intamplate si toata relatia in sine.

La sfarsitul balului, dupa ore intrgi de dans, noi doi nu ne puteam crede ochilor, tot ce s-a intamplat acolo. Dansul, primul nostru sarut, imbratisarile, muzica, noii prieteni, cerul instelat de deasupra noastra si luminile felinarelor ce te rupeau de realitate si te duceau in scurte calatorii spre melancolice povesti de iubire ale cuplurilor ce vara stau la umbra copacilor si privesc lumea din jur.

Acelei eu de acum cinci ani, acelei eu ce a fost otravita de o vecina, acelei copilite bagate in coma si nevoita sa lupte la granita dintre viata si moarte, acelei copilite salvate de un apel la 911 efectuat de cel ce acum o strange in brate si care se comporta cu ea la fel ca si cu o papusa fragila de portelan, acelei fete de mai demult nu-i venea sa creada, nu-mi venea sa cred ca toate aceste lucruri se intampla, ca insfarsit imi traiesc o simpla poveste de iubire.

Tot nu mi se pare real. Totul parca e un vis, visul unei nopti de vara si al unui intreg anotimp pe care multi il definim ca "Vara" sau, tradus in engleza, "Summer".

Dupa balul minunat de absolvire, el m-a condus pana acasa unde am mai baut o cafea, am mai fumat o tigara si pana la uram am ajuns sa ne imbratisam pe canapeau din living in timp ce jucam Call Of Duty pe Playstation si sa vorbim depsre ce program avem pentru ziua de maine. Dupa jocurile pe consola, ne-am uitat la un film de groaza la care am adormit si el s-a trezit din toata motaiala in timp ce eu eram intr-un somn adanc si m-a dus pana la mine in camera, m-a invelit deoarece oricum noi eram deja in pijamale si apoi s-a dus si el la culcare in camera de oaspeti.

Cat dormeam, am visat ca amandoi eram la un picnic nocturn in care am inceput sa servim ceai, sa mancam pizza si sa prindem impreuna licurici in felinare. Un vis ce poate fi realizabil destul de usor din punct de vedere obiectiv.

Cand m-am trezit, m-am trezit din nou cu o aroma placuta de cafea ce vinea din bucatarie si sunet de apa de la dus, ceea ce inseamna ce el e acum aici, in casa si s-a trezit.

Ma hoatarasc sa nu il mai las pe el sa gateasca si m-am pus sa fac eu micul dejun.

[Update 24.04.2015] Scuzati intarzierile, din pacate sunt in o mica pana de idei, dar, imi revin eu, deja scriu capitolul 6. Oricum, nu imi vine sa cred ca am deja 1k de citiri, sunteti cei mai tari, multumesc de citiri, vot-uri si comentarii. Va iubesc pe toti si "Keep Daydreaming!". ♥☻♥ ^_^