𝒞𝑜𝑜𝓀𝒾𝑒 𝐵𝑜𝓎 (𝒷𝑜𝓎𝓍𝒷𝑜𝓎)

Capitolul 15

—De ce sunt dezbrăcat?

  A fost singura întrebare care îmi trecuse prin cap în acel moment, și sincer, aș fi preferat să îmi înghit cuvintele, mă privi, avea din nou acea privire, care reușea să mă intimideze mereu.

—Când am ajuns, era mult prea cald aici, nu voiam să te trezesc. Răspunse simplu.

  Mă înroșisem din nou când mă gândisem la faptul că el mă dezbrăcase și mă adusese în brațe până aici.
  Mi-am întors privirea spre panoul ce arăta întreg orașul scăldat parcă într-un ocean, datorită stropilor de ploaie ce se lovea de acesta. Eram la o altitudine destul de mare, nu cunoșteam zona, nici nu fusesem vreodată la o așa înălțime.
  Observasem cum două brațe erau acum de-o parte și de alta a trupului meu slăbuț față de al său, era la doar câțiva centimetri în spatele meu, nici nu auzisem când se apropie de mine.

—Ți-e foame?

Mă îmtrebă pe acel ton suav, sprijinindu-și bărbia pe umărul meu, un fior îmi traversă șira spinării, simțind pe lângă, și un nod în stomac. 
M-am întors privindu-l.

—Nu...

  Își ridică din nou o sprânceană, privindu-mă din nou în acel mod, ah, începeam să urăsc acea privire, omul ăsta chiar putea să obțină ce voia cu o simplă privire?

—Las-o baltă, mi-e foame.

Acesta zâmbi arătându-și puțin acei dinți de un alb imaculat poziționați perfect, acuma mă uitam la dinții săi, cât de idiot puteam fi?

—Așa mă gândeam și eu, vino! Spuse făcându-mi semn să îl urmez.

Ieșisem din dormitor traversând un hol lung, pe acesta se întindea un covor violet, iar pe pereți erau așezate tablouri cu picturi abstracte făcute din ulei, era un decor frumos, coborâsem niște scări, intrând într-un living spațios de culoare bej, în mijloc se afla o măsuță din cristal, o canapea violet, acestea fiind așezate pe un covor imens alb și pufos, lângă peretele din dreapta era așezat un șemineu, în fața șemineului se afla o blană din urs polar, iar în față era un perete făcut în întregime din marmură, înăuntrul peretelui se afla o plasmă TV la fel ca cea din dormitor, însă mult mai mare. În stânga se afla o bibliotecă, iar lângă, încă un hol, pereții erau decorați cu diferite capete de animale, iar acest lucru îmi dădea o stare de discomfort, nu îmi plăcea să văd animale moarte, și cu atât mai puțin, capetele acestora ca trofeu.
  Intrasem într-un final în bucătărie, însfârșit nu mai eram nevoit să văd acele "cadavre", deși era un loc frumos decorat, acele animale stricau totul.

—E un hobby. Spuse privindu-mă.

—Umh...poftim? Am întrebat neînțelegând la ce se referă.

—Acele animale, au fost vânate de mine, cu asta mă ocup în timpul liber, îți spun asta fiind că te uitai prea urât la ele, bănuiesc că nu îți pac. Spuse zâmbind.

—Nu înțeleg de ce ți-ar face plăcere să ucizi un animal nevinovat... am spus oftând. 

—Ție de ce îți place să faci prăjituri Cookie Boy? Pentru că e un hobby, nu îmi place să le fac, dar îmi place să le mânânc, la fel și tu Kim, nu ți-ar plăcea să ucizi animale evident, dar îți place să le mânânci nu-i așa?

—Sunt vegetarian. Am spus simplu, ignorând acea poreclă idioată pe care se pare că nu o uitase încă.

—Interesant. Spuse trecându-și mâna prin părul brunet.

Stătu puțin pe gânduri după care oftă privindu-mă.

—Nu am nimic pe gustul tău, spuse ridicând din umeri. Însă dacă tot te-am adus la mine, nu te pot lăsa să pleci înfometat.

—Nu sunt eu de vină că tu ești un carnivor, am spus dându-mi ochii peste cap, efectiv mă deranjau oamenii cărora le făcea plăcere să ucidă animale pentru hrană sau pentru propria lor plăcere, iar el probabil observă asta.

—Iar eu sunt de vină că tu mânânci iarbă? Întrebă rânjind apropiindu-se de mine.

—Hei, nu mânânc iarbă... am spus strâmbând din nas, Kenton ce faci... am continuat privindu-l, era mult prea aproape de mine, buzele sale erau acum la doar câțiva centimetri de ale mele, îi puteam simți respirația caldă, iar acel nod din stomac nu îmi dădea pace, nu era o senzație prea plăcută, iar impulsul de al săruta, era mult prea mare, pe când el doar făcea mișto de mine.

—Poate că ai dreptate, spuse zâmbind.

—Poftim? L-am întrebat confuz.

—Hai să găsim ceva pe gustul tău!