Jucatoarea de Vajhat

Capitolul 5

Acest loc mereu imi dădea un sentiment de liniște și siguranță. Este locul unde începe adevărată aventură. Drept vorbind, aici incepe viata.

Platforma 9 ¾ este încărcată de însemnătate. Prima dată, ii însoțeam pe frații mei, atent lipită de mama. Totul mi se părea de basm. Cum putem trece printr-un zid si totusi nimeni sa nu isi puna intrebari? Lumea asta e plină de secrete.

Aici l-am văzut prima dată pe marele Harry Potter. Prea emoționată sa ii vorbesc, m-am ascuns și mai mult dupa mama. Am zâmbit la această amintire. Eram atât de timidă în preajma lui.

Am trecut si eu prin zid, acum, după mai bine de 10 ani de cand am terminat scoala. De partea cealaltă, se vedeau destul de multe persoane care asteptau trenul. Se pare ca am ajuns la timp, pentru ca la câteva secunde trenul a oprit în stație. Nu era plin ca la inceputul sau la sfârșitul anului, dar erau destul de multe mânuțe care salutau.

Odată ce trenul a deschis ușa, am văzut un cap roșu care venea alergând spre mine. Probabil că ar fi venit si mai repede daca nu o îngreuna ghiozdanul. Imediat ce a ajuns langa mine, l-a lăsat jos si a sărit în brațele mele.

-Buna, scumpa mea! Cum a fost drumul?

-A fost foarte usor. Am citit tot timpul.

Am ajutat-o cu bagajul si am iesit amândouă spre masina.

- Ce mai e nou pe la scoala? o intreb eu.

-Profesorul de Aparare contra Magiei Negre de anul acest este genial. Reușește să ne capteze atentia si asta este foarte important.

Am dat afirmativ din cap. I-am zâmbit. Era un ghemotoc de fata atât de frumos: parul roșu striga Weasley, iar ochii albastrii te făceau sa te scufunda adânc în ei.

- Am citit recenzia meciului de aseară. Impresionant.

Ii plăcea mult sa foloseasca cuvantul asta. Era echivalentul ei pentru superioritate.

-Multumesc, draga mea!

- Am vazut de asemenea și pozele de la petrecere. mi-a spus privind in fata. Aratai foarte bine langa Harry.

Am întors pentru cateva secunde capul spre ea. Eu privea in continuare drumul.

- Nu ar trebui sa stai atât de mult pe telefon. Profetul Zilei nu a avut ceva mai bun de facut decat sa faca o aplicatie pentru telefon.

-Tehnologia evolueaza. Si tu mi-ai zis ca ar trebui sa fiu mereu informata.

Nu o puteam contrazice aici.

- Nu stiam ca au aparut deja poze cu mine si cu Harry.

- Era o poza de ansamblu. Doar am stiut unde sa ma uit.

Nu m-am îndoit nicio secundă că un astfel de detaliu o sa ii scape.

- Ai de gând să imi spui ce s-a întâmplat?

-Foxy, doar pentru ca doi oameni dansează nu inseamna mare lucru.

- Nu cand e vorba de tine si Harry.

S-a instalat liniștea pentru următoarele cateva minute. Nu stiam ce sa spun dupa remarca asta. Ma cunoștea prea bine.

- Cum se simte Grace? N-am apucat sa mai vorbesc cu ea de cand a trebuit sa plece.

-E pe mâini bune. Sunt sigura ca va fi mai bine până diseară.

Am oprit mașina în fața apartamentului meu, iar Foxy a iesit repede pentru a-și lua bagajul.

-Mi-a fost dor de locul asta. a spus cand a intrat.

Nu era un loc extraordinar, dar era acasa. Casă noastra. Foxy a mers sa faca un dus cat eu i-am pregătit hainele. Era o sărbătoare de familie. Ziua mamei mele este o zi importantă și trebuie celebrată.

În 30 de minute, eram amândouă pregătite. M-am îmbrăcat în ceva comod si călduros, iar Foxy mi-a împletit parul.

Foxy a rămas însă clasic, cu părul desfăcut și o ținută frumoasa. Parul roșu ii ieșea in evidenta.

(Ea este și imaginea lui Foxy cat sa puteti sa vi-o imaginați mai bine).

***

Masa era deja pusă cand am ajuns noi. Se pare ca am ajuns ultimele. Tata a fost primul care ne-a întâmpinat cu multe imbratisari. Apoi a urmat mama.

-La multi ani! i-a spus Foxy și i-a dat buchetul de flori pe care i l-am cumpărat si cadoul.

-Mă bucur mult sa te vad, pitic! i-a spus mama si a mangaiat-o usor pe cap.

Am intrat in sufragerie unde capetele roșii erau mai multe ca niciodata de ziua mamei. Bill și Fleur impreuna cu micuță Victoria, Ron, Hermione si Grace, George era de asemenea prezent, chiar și Percy. Pe lângă soțiile fraților mei, mai era o persoană care rupea regula capetelor roșii. Harry...

Era pentru prima dată când venea la ziua mamei sau la orice alt eveniment de familie la care sa fiu si eu prezenta de foarte multă vreme. Se pare ca a avut liber in seara asta.

El s-a apropiat ultimul de noi dupa imbratisarile cu ceilalți. M-a salutat cu privirea și apoi s-a uitat la Foxy.

-Buna! Cred ca noi nu am facut cunoștiință. Eu sunt Harry...

-Potter. Stiu foarte bine cine esti. Mama nu a fost succintă cand a vorbit despre tine. Adelaine Fox Weasley. Încântată!

Foxy i-a întins mâna. Cu siguranta fiica mea stie sa se prezinte.

-Se pare ca fata ta s-a descurcat mai bine decât propria mama atunci când ea l-a intalnit pe Harry Potter. Nu s-a balbait deloc. Respect. interveni George.

-Oh, mai taci. i-am raspuns eu râzând.

Hey! Ceva noutăți capitolul asta,nu? A fost ceva mai lung pentru a ma revansa cu cel scurt de data trecuta. Ce părere aveți? Ce ziceți de fiica lui Ginny? Abia astept sa citesc ce va trece prin cap despre acest capitol.