You, me and a business

Capitolul 7

Am simțit cum corpul meu a făcut contact cu un pat foarte moale, probabil acoperit cu o pătură de catifea. In cameră se simțea un miros foarte puternic de mentă, ceea ce mă făcea și mai curioasă și voiam sa îmi scot acea panglică de la ochi. Mâinile mi-au fost prinse la spate cu niște cătușe și deja începeam să mă agit. Simțeam o căldură pe gâtul meu, probabil respirația acestuia.

-Cine ești? Știu că la prima întâlnire trebuie să se vadă ochii mai întâi, îi spun calm, dar acesta nu răspunde. Ah, deci suntem la camera ascunsă, cu faza aia "Nu vorbi", încep să râd ușor, dar misteriosul bărbat și-a presat buzele de ale mele, eu răspunzându-i înapoi

Aveam o mie de sentimente în stomac și nu știam cum să mai reacționez. Îi simțeam mâna cum urcă pe piciorul meu dezgolit, și cum cu cealaltă coboară către unul dintre sânii mei, strângând ușor de acesta. Mi-a scăpat un mic geamăt la gestul lui, și a mai scăpat unul când îi simt respirația caldă coborând de pe gâtul meu în jos. Mi-a mușcat o părticică din piept, ceea ce m-a determinat să îmi arcuiesc spatele puțin. Acesta mi-a lăsat o bretică de la rochie să cadă, sărutând în același timp umărul. Deja gândul îmi zbura la fel cum în următoarele minute avea să îmi zboare rochia: rapid. L-am simțit cum s-a ridicat din pat și m-a ridicat și pe mine în picioare, iar în acel moment i-am simțit mâinile pe fundul meu. Mă săruta cu patos, ceea ce însemna că mă voia. M-a ridicat, eu încolăcindu-mi picioarele în jurul său. M-a izbit de un perete, contactul cu acesta deschizându-mi mai tare gura, el intrând cu limba. A avut prilejul să exploreze ceea ce alții nu au avut ocazia, iar asta îmi indigna creierul. La un moment dat și-a desprins buzele de ale mele și m-a lăsat jos. Am auzit cum o ușă se deschide și cavalerul a venit în spatele meu, sărutându-mi ceafa și lobul urechii. Mi-am lăsat capul pe umărul lui, acesta deschizând cătușele. Mi-am dat rapid jos panglica, dar acesta nu mai era. Singurul lucru lăsat în urmă era un trandafir negru și o scrisoare. Clasic. Le iau și îmi aranjez rochia și coafura și cobor înapoi la Iris.

Nu mă așteptam ca în seara asta să am parte de o astfel de noapte, pe nevăzute și să nu îi văd fața lui Făt Frumos. Deja zâmbeam și îmi aminteam fiecare secvență petrecută. Când ajung în capătul scărilor, Iris mă căuta cu privirea. Îi fac din mână, aceasta venind într-un suflet.

-Pe unde ai umblat? Te-am căutat peste tot. Am crezut că m-ai lăsat singură, îmi spune în timp ce făcea acea față de cățel plouat.

-Dacă ai ști tu, spun în șoaptă, aceasta observând trandafirul și scrisoarea

-Nici nu vreau să întreb de unde ai luat alea sau mai bine zis cine ți le-a dat. A fost aici? mă întreabă lipindu-se de mine

-Da. A fost aici. Dar mi-a legat ochii și nu am văzut cine este. Poate fi oricine din sala asta. Însă el e singurul care are un miros de mentă puternic, îi detaliez lui Iris, aceasta activându-și nasul

-Haide în căutare de mentă, îmi spune râzând, dar o opresc

-Nu. Momentan nu. Haide să ne bucurăm de restul serii și căutăm altă dată, îi zâmbesc cald și ne luam de la bar două cocktailuri, vorbind cu lumea care mai rămăseseră

***

Deschid cu delicatețe plicul primit cu o seară înainte, curiozitatea din mine omorându-mă. Scot bucățica de hârtie neagră și încep să citesc.

"O seară minunată alături de o persoană și mai minunată. Știu că voiai să îmi auzi vocea, știu ca voiai să îmi vezi ochii, dar dacă le-ai vedea ce farmec ar mai fi în tot acest joc? Te-am acaparat cu toată ființa mea, chiar dacă au fost doar câteva minute de tandrețe. Îmi place să te văd cum te arcuiești, cum gemi, cum ți-ai dori să pui mâna la rândul tău pe mine. Dar mai este puțin și vei putea face asta. Privirile sunt doar de forma, ceea ce se simte e tot ce contează.
Vreau să îți spun că îți sunt recunoscător că nu m-ai căutat aseară și că ai vrut să mai rămână un mister identitatea mea, dar să ști Rebecca, probabil vei regreta dacă mă vei vedea.
Dar până atunci, de ce să nu ne bucurăm din plin de faptul că eu sunt un anonim?"

Am rămas puțin șocată pentru că scrisoarea e scrisă înainte de a ne întâlni, iar el nu avea de unde ști că eu îl voi căuta sau nu. Am pus trandafirul în apă, lângă ceilalți trei, și scrisoarea în cufăr de lângă. Am lăsat un oftat să îmi părăsească buzele, după care am plecat direct spre firmă. Mă sunase Chiara să mă anunțe că are loc o ședință la care trebuie să fiu prezentă și eu. Ajunsă în sala 15, Chiara mi-a dat portofoliul cu discuția de astăzi și cafeaua mea cu lapte. Încă nu știam despre ce era vorba, așa că am deschis portofoliul. M-am înecat cu cafeaua când am văzut cu cine aveam să țin o discuție.

-Bună ziua domnișoară Smith. Mai ușor cu cafeaua, dă dependență, se aude o vocea iar eu îmi ridic privirea

-Bună și ție Clarissa, îi spun în scârbă, dându-mi ochii peste cap

-Uite ce este, nu vreau să mă lungesc mult pentru că am treburi mult mai importante, însă tata vrea să facem un parteneriat. Probabil ai văzut scopul hotelului, îmi spune făcându-mi semn către portofoliu.

-Da, am văzut. Și crezi că va fi profitabil? Adică scopul este un chiar foarte banal, îi spun în timp ce îmi pun un picior peste celălalt

-Tata așa a zis. Dar din punctul meu de vedere, da, până la urmă și fotomodelurile au nevoie de un hotel de lux doar pentru ele, îmi spune făcându-mi din ochi

-Accept doar pentru tatăl tău, pentru ca este un om cumsecade. Voi programa o întâlnire pentru a semna contractul cu dânsul, îi spun ridicându-mă de pe scaun

-Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine Rebecca, îmi spune zâmbind eu dând sa ies pe ușa, dar mâna sa mi-o prinde pe a mea. Apropo, mi-a plăcut de băiatul care te-a furat aseară. Ce-aș fi dat să mă fi luat și pe mine cineva așa, spune după care părăsește încăperea

-Poftim?! țip în urma ei, dar era deja prea târziu