You, me and a business

Capitolul 3

-Ieșiți acum cu toții din încăpere până nu ajung să fac pușcărie din cauza voastră! țip din tot sufletul, izbind pumnul de masă

Îmi simțeam tot sângele cum urca la cap și vena de la gât aproape exploda din cauza nervilor. Priveam planul camerei VIP și îmi venea să plâng gândindu-mă că trebuia să amân startul proiectului. De ce exact în momentul ăsta designer-ul meu de interior s-a decis să părăsească echipa? Mă așez pe scaun și îmi las capul pe spate. Mi-am rugat secretara să îmi caute o listă cu cei mai buni designeri și să mi-o prezinte personal, pentru a vorbi eu însămi cu ei. În mai puțin de 15 minute aceasta aduce lista, uitându-mă rapid peste ea. Încep să apelez persoanele, însă majoritatea erau deja ocupate.

-Ultima mea speranță stă în tine, te rog să fi liber, spun și apăs pe butonul verde

-Da? se aude deodată o voce pe partea cealaltă de fir, eu tresărind

-Bună ziua domnule Hall. Rebecca Smith vă deranjează. Aș vrea să vă întreb dacă nu ați dori o colaborare cu firma mea pentru decorarea unui apartament VIP cu tavan de sticlă, îi explic acestuia în amănunt proiectul, încercând să îl conving să accepte

-Îmi pare rău să vă dezamăgesc domnișoară, însă eu nu mai prestez această meserie. Însă aș putea să îl trimit pe fiul meu, a terminat facultatea în acest domeniu și cred că s-ar descurca de minune, îmi răspunde acesta eu ridicându-mă zâmbind de pe scaun

-Da, dacă ar vrea și dânsul de-asemenea, spun entuziasmată, așezându-mă înapoi pe scaun

-Sunt sigur că ar accepta. Îl voi trimite la firma dumneavoastră chiar astăzi dacă nu este nici o problemă

-Chiar deloc. Îl aștept cu plăcere. Vă mulțumesc foarte mult, îi spun acestuia, după care închid apelul. Chiara, anunță echipa că avem un nou designer, îmi anunț secretara, reușind în sfârșit să respir ușurată

Ies din birou și mă îndrept către sala 17 unde va avea loc ședința după ajungerea designer-ului meu. Voiam ca toată sala să fie aranjată în așa fel încât el sa se simtă cât mai comod și cât mai acasă pentru a ne accepta oferta. Echipa secretarei mele aduc fel de fel de saleuri, băuturi răcoritoare și documente necesare întâlnirii. Totul era pregătit și deja vedeam această ședință ca un succes.

-Ați făcut o treabă minunată cu toții. Să fiți pregătiți pentru ora 15:00, le spun acestora, după care părăsec încăperea

Fiind încă devreme, aveam nevoie sa ies puțin din firmă pentru ca simțeam cum mă sufoc. O sun pe Iris să vină la cafeneaua din colț pentru a bea ceva împreună. În timp ce mergeam spre cafeneaua Ricky l-am observat pe acel bărbat care era aproape de lift în acea seara. Trece pe lângă mine, dar nu înainte de a-mi zâmbi subtil. Ma incrunt puțin, și îmi continui drumul. Când aproape ajung simt o mână care se așează pe spatele meu și zăresc o Iris foarte fericită.

-Ai întârziat 'miss punctuală', dar nu contează asta, hai înăuntru că îmi este sete de mor, îmi spune trăgându-mă după ea

-Cred că ceasul tău e înainte pentru ca eu am ajuns exact la fix, îi arat telefonul meu și ea îmi zâmbește

-Ceasul lui Ricky e stricat nu al meu, îmi spune chiar înainte să vină chelnerul. Două frappe cu gheață, dă aceasta comandă, bucurându-mă că ține minte ceea ce beau cel mai mult. Acum spune ce s-a mai întâmplat cu tine? mă întreabă făcându-și ochii mari

-În afară de un timp foarte dubios și unul și mai și, nimic, îi rapsund, iar comanda noastă era deja gata

-Uuu. Deci doi bărbați misterioși spui, își ridică aceasta sprâncenele, adoptând acea față perversă

-Nu te gândi la nimic. Este unul pe care tot îl vad și îmi zâmbește și se uita la mine insistent și unul și mai și care mi-a lăsat un trandafir negru și care m-a sunat să mă întrebe dacă mi-a plăcut. Mi s-a părut foarte foarte straniu și pervers în același timp. Cred ca o fi vreun obsedat din ăsta, îi spun sorbind din acel frappe chiar foarte bun

-Cred că la cineva i s-au aprins călcâiele, și în sensul bun. Avem un admirator secret draga mea Rebecca, mă privește victorioasă, pe mine bufnindu-mă râsul

-Nu prea cred asta, și mai presus de tot nu mă pot gândi la el pentru ca am lucruri mult mai importante, precum proiectul meu, la care trebuie sa ajung în 30 de minute, o îmbrățișez și îi mulțumesc mult că a venit

Plătesc consumația și mă îndrept spre firmă. Vremea era un chiar pe placul meu, puțin înnorat și răcoare. Priveam cerul foarte bine dispusă, pășind cu încredere pe strada aglomerată de oamenii care se grăbeau spre locurile lor de muncă. Era acea zi din săptămână în care nu puteai arunca un ac în mulțime pentru ca nu aveai loc. Asta îmi oferea un disconfort, deoarece se puteau întâmpla multe. Ajung în fața clădirii impunătoare, și o priveam mândră, știind că este a mea. În timp ce urcam scările spre lift mi-am sunat secretara și am întrebat dacă toată lumea este pregătită, ea anunțându-mă că a ajuns și designer-ul. La auzul acestor cuvinte m-am grăbit pentru a nu-l face să aștepte. Ajunsă în fața ușii, trag o gura de aer mare, rugându-mă la ceruri sa iasă totul bine. Avem emoții. Nu știam de ce dar aveam emoții. Pun mâna pe mânerul metalic și intru, lăsând ușa sa se închidă singură. Mă îndrept spre locul meu și ridic privirea din pământ. În acel moment picioarele mi se înmoaie și simt cum sângele îmi colorează obrajii.

-Bună ziua domnișoară Smith, Sebastian Hall mă numesc, îmi întinde acesta mâna, eu uitându-mă speriată la el

Nu putea fi chiar el. Cel care era și la lift și cel de pe stradă. Chiar nu putea fi el. Îl priveam când pe el, când pe mâna lui întinsă și nu știam ce să fac. Acesta se uita la mine zâmbind și îi puteam vedea acei ochi căprui, impunători, care te făceau să te topești. Era îmbrăcat într-o cămașă albă, care avea primii doi nasturi desfăcuți, o pereche de blugi negrii, mulați, și emana un miros de parfum proaspăt, tare. Pentru moment mă pierdusem, însă am dat mâna într-un final cu acesta.

-Rebecca Smith, încântată, îi spun zâmbind, așezându-ne la locurile noastre

****

Ședința a decurs excepțional de bine și domnul Sebastian a acceptat toată oferta noastră, fără măcar să ezite. Eram entuziasmată. La final dau mâna cu acesta însă mă trage aproape de el, putând simți și mai mult parfumul său.

-Am acceptat tot doar pentru a te avea prin preajmă, îmi șoptește la ureche după care îmi dă drumul la mână și părăsește încăperea

-Ce a vrut sa însemne asta?

Mă întorc sa îmi strâng lucrurile și găsesc pe masă un trandafir negru. Mă uit lung la el și nu înțelegeam de ce se afla acolo, sau cum a ajuns acolo. Îl iau și ma uit la el, fiind unul mai înflorit de această dată. Zâmbesc fără să îmi dau seama, părăsind sala de ședințe. Doi bărbați care joacă dur, unul mai mult ca celalalt.

Am revenit cu un nou capitol. Sper să vă placă și aștept comentariile voastre în legătură cu el. Pupici~~~