You, me and a business

Capitolul 2

Plouă. Cel mai liniștitor moment din viața mea. Priveam atât de fericită cum fulgerele formau o coloană de lumini și cum fiecare tunet se auzea în surdină în biroul meu întunecat. Adoram să știu că pot bea o cafea și pot citi o carte bună pe o așa vreme plăcută. Încă de mică îmi plăcea să dansez prin ploaie și să privesc cum corpul îmi este inundat de toate picăturile care pică din cerul îndurerat. Încă admirând creația dată de sus, telefonul de pe birou începuse sa sune. Apăs butonul roșu, iar vocea secretarei mele umple golul din încăpere.

-Sunteți căutată pe linia 2, mă anunță aceasta, eu făcând legătură cu linia respectivă

-Rebecca Smith, cu ce vă pot ajuta? întreb eu, așezându-mă pe scaun cu agenda în față

-Bună ziua domnișoară Smith. Domnul Robinson vă caută, de la agenția de imobiliare Robinson, se prezintă acesta, eu așezându-mi fruntea în palma stânga

-Bună ziua domnule Robinson. Cu ce vă pot fi de ajutor? îl întreb într-un final, dorindu-mi să termin mai repede discuția

-Întrebarea este cu ce vă pot eu ajuta, se aude râsul acestuia. Am fost informat că doriți conceperea unei camere VIP cu tavan de sticlă. Aș dori să colaborăm în punerea în aplicare a acestei idei.

-Sună foarte tentant domnule, însă deja am toate resursele pentru a duce la bun sfârșit proiectul, îi spun rece în speranța că va înțelege că nu e binevenit în proiect

-Firma mea vă poate ajuta cu 20% din suma alocată proiectului și cu mobilă de ultimă generație

-Vă mulțumim mult, însă nu mai avem nevoie de nimic. Vă mulțumesc mult de telefon. La revedere, dau să închid însă vocea sa mă oprește din a o face

-Domnișoară Smith, dacă nu acceptați colaborarea noastră promit că presa va afla tot despre moartea subită a tatălui dumneavoastră.

Simțeam cum sângele îmi înghețase în vene și rămăsesem fără cuvinte. Nu știam cum să reacționez și ce să răspund. Voiam să accept însă pe o parte negam asta deoarece știu că joacă la cacialma. Nu voiam să iasă la suprafață tot trecutul meu, chiar dacă știam cu adevărat cele întâmplate.

-Domnule Robinson. Ca să mă fac înțeleasă pentru dumneavoastră. NU MAI AVEM NEVOIE DE NIMIC. O ZI BUNĂ! țip la acesta și trântesc telefonul de masă

Încerc să respir ușor uitându-mă pe geam la ploaia care domnea peste oraș. Simțeam cum orice mușchi din corp se relaxează și eu puteam respira liniștită, zâmbetul meu victorios apărând din nou pe față. Mi-am mutat privirea spre ceasul de la mână care indica ora 22:15. Am oftat ușor și m-am îmbrăcat cu paltonul meu cafeniu, salutându-mi secretara înainte de plecare. Mă îndrept agale spre lift, citind un email important de la un partener de afaceri. Zâmbind, apăs pe butonul care indica parterul, așteptând să vină liftul. Becurile au început să lumineze slab, dar mă gândeam că iar lucrează oamenii la electricitate. Pășind în lift, am dat să caut cheile de la mașină și zăresc agățat de geanta mea un trandafir negru.

-Care se joacă cu mine?

Mă întreb uitându-mă atent la floarea superbă care era pe jumătate înflorită. Nu aveam de gând să o arunc pentru ca era prea frumoasă, însă voiam să știu cine și când a avut timp să îl pună acolo. Părăsesc clădirea, pornind spre casă, dorind din ce în ce mai mult o baie caldă.

****

-Nu mamă, nu am ieșit cu acel bărbat și nici nu voi ieși vreodată, îmi calmez mama care a sunat într-un suflet după ce a văzut o știre falsă

-Doamne ce bine. Nu era pentru tine deloc. Și mai presus de toate este și urât, spune aceasta, eu începând să râd

Îmi iubesc mama foarte mult. De când a murit tata, ea a devenit o parte mult mai importantă din mine. Este o femeie modestă, chiar dacă dispune de o mulțime de bani. Nu a încercat să își refacă viața și sinceră să fiu nici nu aș vedea-o cu un alt bărbat înafară de tata. A suferit foarte mult după moartea lui, chiar gândindu-se la sinucidere. Acel gând încă îmi face piele de găină, mai ales momentul când am prins-o în baie, dorind să își pună capăt zilelor. Din acel moment are bodyguard personal, care o însoțește peste tot.

-Mamă, când îmi voi găsi alesul la tine vin prima dată să ți-l prezint. Deci stai liniștită. Nimic nu mișcă fără știrea ta, o calmez din nou, închizând apelul

Priveam tavanul camerei mele și gândul îmi zbura numai la misteriosul care mi-a lăsat acel trandafir pe care l-am pus în camera mea exact lângă pat. Am primit multe flori la viața mea, însă niciodată un trandafir negru. Oricine ar fi acest mascul, probabil nu are o viață chiar foarte colorată. Am auzit când telefonul meu a început să sune și era un număr privat.

-Sinceră să fiu nu am chef de...

-Sper că îți place trandafirul. Poate mâine voi avea oportunitatea să îți mai ofer unul și poate cândva voi oferi un buchet, se aude pe celălalt capăt de linie după care apelul se închide

Am rămas pentru câteva secunde șocată, însă îmi revin în fire și privesc trandafirul. Ori m-am ales cu un obsedat pervers, ori cu un criminal mai sumbru-romantic. Toate variantele erau rele pentru mine, deoarece eram prea tânără să mor sau să trec prin chinuri sexuale. Las telefonul pe noptiera de lângă pat și încerc să adorm. Ziua următoare era prima zi de lucru pentru primul meu proiect de când sunt în funcția de director și nu voiam să dau greș.

Sunt eu din nou! Sper din suflet să vă placă în ce direcție o ia acțiunea și sper să nu vă plictisesc!
Enjoy~~~