Be happy for me

27. Tu esti un caz mai special.

     27. Tu esti un caz mai special.

Peste 2 saptamani

Dylan

-Dylan, unde îmi e pasta de dinti, tipa Anne din camera ei.

-Eu de unde sa stiu? Intreab-o pe mama, tip eu.

-Suntem singuri acasă desteptule. E noua mai. Părinții sunt la munca, tipa ea.

-Înseamnă că pot chema grupul sa bem in liniste, spun eu fericit.

-Toti sunt plecați. Doar Madison, Kate, Maggie si West sunt acasa, spune ea.

-De unde stii tu de Kate si Maggie? Vorbesti cu ele, intreb eu suspicios.

-Nu, normal ca nu. Doar ziceam si eu. Stii ca eu si Madison mai barfim,  spune ea amuzată.

-Barfiti ca bătrânii, intreb eu amuzat.

-Stii cum sunt eu. Vreau sa fiu la curent cu tot. Si Madison am ajuta, spune ea.

-Ok, micuță barfitoare,  ma duc sa il sun pe West, spun eu si ma duc in sufragerie.

***

-DYLAN?! Ce sa ia Madison de la magazin, tipa Anne alergând spre mine.

-Ce magazin femeie, intreb eu nedumerit.

-Stai putin Madison. Poftim vorbește cu Dylan. El o sa iti explice, spune Anne si imi baga telefonul in ureche.

"-Umm Madison, intreb eu la fel de nedumerit.

-Dylan. Sper ca nu doar eu nu stiu ce se întâmpla cu Anne, spune ea amuzată.

-Nu esti singura Madison. Despre ce magazin e vorba, intreb eu.

-Habar nu am. Am intrebat-o in cat timp sa fiu acolo, si ea a spus că magazinul e aproape. Are asta sens si nu stiu eu, întreabă ea.

-Ok. Asta chiar nu are sens. Însă dacă vrei poți să cumperi ciococolata. Am cam rămas fără, spun eu.

-Si biscuiții tai preferați, spune ea.

-De ăia chiar nu trebuie să iei, incerc eu sa o conving însă stiu ca nu o sa pot.

-Lasa ca stiu eu mai bine. Ne vedem peste 10 minute, spune ea.

-Te astept cu pâine si sare, spun eu si ea râde.

-Paine proaspăt coaptă, întreabă ea.

-De care iti dorește inima, spun eu.

-Atunci incerc sa vin mai repede, spune ea si închide apelul."

-Ce i-ai spus sa cumpere, întreabă Anne apărând în fața mea.

-Esti fantoma si nu stiu eu, intreb eu si ii dau telefonul.

-Astept raspuns la intrebare, spune ea si isi pune mâinile în sân.

-Ceva bun. Ce...imi place mie, spun eu temător sa nu ma ia la bătaie.

-O sa mai vedem, spune ea si pleacă spre bucătărie.

   Cred ca a mâncat ceva stricat. Nu de alta dar nu se comporta asa ciudat niciodată. Deja mi-e frică să mai stau cu ea in casă. Dacă vine cu un cuțit la mine eu ce fac? Fug. Si daca vine după mine?

     Gândurile mele ciudate legate de Anne sunt întrerupte de sonerie. Merg cat pot de repede al usa si o deschid. Mare imi este uimirea cand o vad pe Madison cu ditamai pungile.

-Ți-am spus sa iei ciocolată. Nu totata fabrica, spun eu amuzat si ii i-au pungile din mâna.

-Pai băutura fara gustări nu mai e la fel de buna, spune ea si intra după mine in casa.

-Ma bucur ca ai ajuns asa de repede. Deja imi este frica de Anne. Acum daca ne omoară, ne omoară pe amândoi, spun eu si o trag spre mine sarutandu-i creștetul capului.

-West inca nu a ajuns? Poate ne salvează el, spune ea amuzată.

-Nu, dar lasa ca daca e fugim la vecini. Ți-e frig, o intreb eu vad ca tremură.

-Doar putin. Dar lasa ca imi trece. Hai sa bem, spune ea si pleacă de lângă mine.

-E frig Madison. O sa răcești. Hai sus sa iti dau un hanorac sau ceva, spun eu si ea da din cap in semn de "nu".

-Daca beau imi trece tot. Hai stai jos Dylan, spune ea si imi face semn pe canapea.

-Vino cu mine, spun si o trag de mână după mine.

-Dylan... ,vrea ea sa spuna însă o opresc.

-Nu vreau sa răcești. Dacă îți dau un hanorac nu moare cineva, spun eu.

-Imi dai un hanorac de al tău, întreabă ea cand vede ca intram in camera mea.

-Da. Doar nu vrei sa ne omoare Anne. Si oricum ale mele sunt mai frumoase si o sa iti stea mai bine, spun eu si zâmbesc. Adevarul e ca chiar vreau sa vad cum ii sta in hainele mele.

-Tu ai patru metri, iar eu doar unul. Probabil o sa imi stea ca o rochie, spune ea.

-Uite, spun eu si ii arunc un hanorac.

-Cate fete l-au mai purtat până acum, întreabă ea amuzată.

-Nu dau nimănui voie sa se atingă de hainele mele. Tu esti un caz mai special. Tu mori de frig, spun eu si ea își dă ochii peste cap.

-Nu mor de frig Dylan. Doar tu crezi asta. Acum întoarcete sa ma pot schimba, spune ea si eu fac in tocmai.

-Sper ca nu ai cumparat prea multe, spun eu.

-Depinde cum vezi tu prea multe. Poti sa te întorci. Ce părere ai, spune ea uitandu-se in jos.

-Hei, arăți minunat Madison. Esti perfecta, ca intotdeauna, spun eu si ea își ridică privirea si zâmbește ușor.

-Arăt ca o foca grasă, spune ea si eu rad ușor.

-Dacă tu arăți ca o foca atunci eu sunt gunoier. Iti sta foarte bine in el. Si inainte sa mai poti comenta, hai sa coborâm, spun si o trag după mine pe scări.