Be happy for me

2. Ma voi descurca

                2. Ma voi descurca

Madison

-Buna Madison, de cand nu te-am mai vazut. Te-ai schimbat nițel, spune mătușa mea si ma imbratiseaza, care spre surprinderea mea avea haine decente.

-Si eu ma bucur sa va vad ,unde îmi pot lăsa bagajele, intreb eu încercând să fiu cat mai amabilă.

-Camera ta este lângă a Adei, de mâine te duci la școală cu Ada. Te-am înscris la cea mai bună școală. Sper sa nu ai probleme cu profesorii sau directorii aici, spune ea si zâmbește fals.

-Vino sa iti arăt camera ta, spune ea si incepe sa urce scările, o sa iti spun asta de pe acum sa nu te apropii de Dylan. Este al meu si asa va ramane.

-Si Dylan e, intreb eu curioasă.

-N-ai tu treaba. Nu trebuie să vorbești cu el, spune ea si opreste in fața unei uși, aceasta este camera ta sper sa nu ma faci de rusine prin școală draga verișoara.

-Ce amabilă esti. Sa nu iti faci griji ,nici nu te voi observa prin școală.

-In fiecare vineri este petrecere aici sa fii amabilă cu colegii noștri ,spune ea si intra in alta camera.

        Cat de mult ma bucur ca camera asta nu e roz ,adică albastru deschis e de zece ori mai bine. Camera asta aduce cu camera mea din Londra. Imi pun in dulap toate hainele, imi aranjez produsele de makeup pe masuta si toate chestiile esențiale. Dacă eram în Londra acum eram prin oras cu Tiffany. M-a pus pe mine dracu sa ii sparg parbrizul directoarei.

      Nu sunt sigura ca Ada va vrea sa meargă cu mine prin oras. Nu am prieteni pe aici, sunt un om singuratic. Voi iesi singura ,sper sa nu ma pierd prin acest oras "mare". Imi iau o pereche de blugi cu imprimeu army si un top negru. Imi i-au adidași negri si cobor jos. Pe canapea stătea băiatul care ma adus aici si se uita la ceva meci. Iubesc sa joc si sa ma uit la fotbal, cu toate ca sunt fata m-am antrenat de mica. Sam m-a ajutat cel mai mult.
-Buna băiatul căruia nu ii stiu numele, il salut eu pe băiatul relativ drăguț.

-Buna Madison ,spune el si isi ridica privirea din televizor, ce faci aici.

-Aceasta va fi casa mea, însă vorbind serios vreau sa ies sa mai vad orasul. Dar nu am cu cine sa ies si ma vad nevoită să stau singura ca un om trist fara prieteni.

-Vin eu cu tine daca vrei, si asa meciul asta e de toată jena, spune el si se ridică de pe canapea.

-Iti da voie stăpâna, intreb eu amuzată.

-Imi dai voie stapana?

- Nu eu sunt stăpâna ta, mătușa mea e.

-Cat timp te afli aici tu esti, si in plus toată casa asta este pe numele fratelui tău.

-Stai ce?

-Nu stiai, întreabă el.

-Nu, de ce nu mi-a spus nimeni despre asta, intreb eu cu mâinile în sân.

- Nu ma întreba pe mine păpușă, eu sunt doar un angajat, spune el si îmi deschide usa de la intrare.

-Deci unde mergem, intreb eu in timp ce merg pe strada îngustă.

-Printr-un parc care este mult mai tare decât un parc, spune el si mie imi ia câteva minute ca să procedez informația primită.

- Ce termeni inteligenti folosesti, ma dau pe spate, spun eu si incep sa rad iar el îi se alătură.

- Nu prea stiu eu cum să explic, știu doar sa conduc.

-Tu cati ani ai, intreb eu curioasă.

-19 de ani minunati, tu cati ai?