Be happy for me

15. De ce te-au adus părinții tăi in locul ăsta?

    15. De ce te-au adus părinții tăi in locul ăsta?

Dylan

-Ce bautura ai? Înafara de apă și suc, întreabă ea în timp ce se uita in frigider.

-Cam iubitoare de băutura din cate observ, spun eu amuzat si ea se uita la mine cu aceiasi fata.

-Cum ti-ai dat seama, întreabă ea si pe mine ma pufnește râsul.

-Azi nu bei. Vrei sa iti fac cocktail-ul meu special, intreb eu si ea se uita la mine cu o față confuză dar amuzată.

-Esti si barman mai nou, întreabă ea si eu imi dau ochii peste cap.

-Doar stiu sa fac un cocktail foarte bun. Vrei sa il încerci, intreb eu si ea ma studiază.

-Vrei sa pui otrava in el, întreabă ea si musca dintr-un mar.

-Ma crezi in stare de asa ceva, intreb eu surprins.

-La cat de tare ma urasti ma astept la orice de la tine, spune ea.

-Tu chiar crezi ca te urasc, intreb eu.

-Da. Si nu incerca sa negi. Iti pot citi privirea. Stiu ca urasti ca am apărut în viața ta.

-Madison, ce-ar fi sa lăsăm trecutul in trecut. Trebuie să trăiești prezentul. Si iti spun in fata ca in acest moment nu te urasc nici macar un pic, spun eu si ea se uita la mine.

-Sa nu uiti ca trebuie sa agati o fata in excursia asta. Ai promis, spune ea si isi toarnă un pahar cu apa.

-Nu prea am chef de agățat, spun eu si ea se îneacă cu apă.

-Tu? Sa nu ai chef de agățat? Cred ca glumești, spune ea si lăsa paharul pe masa.

-Nu glumesc. Vorbesc serios. Vezi sa iti faci bagajul. Sa nu uiti lucruri esentiale, spun eu si incep sa prepar băutura mea.

-Tu ti-ai pregatit-o deja, întreabă ea curioasă.

-Mai am de pus unele lucruri, spun Eu si deschid dulapul.

-Prezarvativele sunt printre acele lucruri, întreabă ea si eu raman nemișcat.

-De ce? Iti vor trebui, intreb eu si dau jucăuș din sprâncene.

-Mie nu îmi trebuiesc asa chestii. Doar ca imi va părea rau daca prada va rămâne gravidă. Stii, nu prea te vad tata la vârsta asta, spune ea si strâmbă din nas.

-Nu ai de unde sti cum sunt eu. Si eu totusi zic sa iti iei si tu niste prezervative. Nu ai de unde sti daca Daniel vrea sa iti faca vreo vizita. Nu vreau sa devin unchi peste noapte, spun eu cu un glas schimbat. Mai rece.

-Sau poate vii tu într-o seară la mine, spune ea relaxata si eu scap din greseala paharul, iar un ciob imi intra in picior.

-Ce faci Dylan. Iti manevrează piciorul, spune ea în timp ce vine spre mine cu o față îngrijorată.

-Nu e mare chestie. Doar mi-a intrat un ciob in picior, spun eu indiferent.

-Stai jos. Ceva trusă de prim ajutor ai, întreabă ea si eu ii fac semn spre dulapul de jos.

-Cred ca te complici prea tare pentru o mica zgarietura, spun eu amuzat.

-Ti-a intrat in picior ciobul. Trebuie să îl scot. Incearca sa nu te miști bine, întreabă ea si se uita la mine zâmbind inocent.

-Daca ma doare ce fac, intreb eu cu o voce de copil mic.

-Nu o sa te doară, promit, spune ea zâmbind.

-Pot sa iti spun câteva întrebări, intreb eu curios.

-Atâta timp cât nu sunt tâmpite da ,spune ea si scoate ciobul foarte atent.

-De ce părinții tăi te-au adus părinții tăi in locul ăsta?

-Erau siguri că din locul ăsta nu voi putea scăpa. De fapt cred ca au vrut doar sa scape de o grijă. Sunt sigura ca niciodată nu m-au iubit. Au facut copii doar ca sa aiba cui lasa toată averea. Sam nu prea vine la cine importante, asa ca am rămas doar eu. Sclavul perfect. In fine, am început să mă obișnuiesc cu viata mea. Nu ma plâng, spune ea si imi pune ceva bandaj pe picior.

-Multumesc pentru ajutor. Imi pare rau pentru tine, însă sa stii ca daca ai intrai in Virginia, viata ta se va schimba, spun eu si incep sa strâng de pe jos.

-Stii tu sigur asta, întreabă ea.

-Iti spun eu. Locul asta poate pare ciudat însă e atât de primitor si plin de oameni minunați. Te schimbă.

***

-Dylan soneria, tipa Anne din bucătărie.

-Aud si eu, spun eu si ma duc sa deschid usa. Cine poate veni la 9 seara?

-Ce cauti aici Ellen, intreb eu rece.

-Dy, ce mă bucur să te vad. Nu ma invitau înăuntru, întreabă ea cu vocea ei drăguță.

-Sigur. Intra. Spune ce s-a întâmplat de vii la ora asta aici, spun eu si ma fac comod pe canapea.

-Nu pot sa vin sa te vizitez. Mi s-a facut dor de tine. Nu ai vrea sa mâncăm si sa mai discutam despre viața noastră. Imi place sa imi petrec timpul cu tine, spune ea si da mai aproape de mine.

-Nu cred ca conversațiile cu tine imi vor fi de folos vreodată. Asa ca daca nu te superi te invit sa pleci, spun eu însă ea îmi pune degetul pe buze.

-Sa nu mai spui asta niciodată, spune ea șoptind si se pune in poala mea si începe să mă sărute pasional, iar eu ca un mare prost ce sunt ii raspund. Adevărul e că încă o iubesc al naibii de tare, si nu cred ca o voi putea uita vreodată.

-Dylan...,geme ea printre saruturi.

-Ce credeți că faceți? Imi creați un nepot pe canapea? Oamenii se odihnesc pe acea canapea. Va trebui să o duc la o curatatorie, dar înainte de toate ,te rog frumos sa iesi din casa Ellen, spune Anne cand iese din bucătărie.

-E si casa mea Anne, iar Ellen e bine venită oricand. Mergem la mine in camera daca tie nu iti convine prezența sa aici, spun eu nervos si o trag de mana pe Ellen până la etaj.