-Kim,treci la mine în birou!spune Jimin puțin răstit și închide.
Mă îndrept spre ușă și ciocănesc de 2 ori.Aud un "intră" și mă conformez.
-De ce nu m-ai anunțat inainte când a venit Jungkook?!spune destul de nervos.
-Am vrut,dar a spus că sunteți apropiați și nu te va deranja.
Nu pot să cred,am ajuns să-i dau explicații unui străin.
-Uite că m-a deranjat.Să fie prima și ultima dată când se intâmplă asta!
-Bine.spun,încercând să rămân calmă.
I-aș fi spun eu câteva acum,dar nu vreau să le fac probleme părinților.
Mă întorc hotărâtă să plec,dar vocea lui mă oprește din drum:
-Să nu crezi tot ce îți spune Jungkook.Bine,Kim?spune pe o voce blândă de data asta.
-Numele meu e Kimberly.pun accentul pe nume și ies din birou.
Ce nesuferit e Jimin ăsta.Acum se dădea drept un îngeraș,iar peste puțin timp și-a dat arama pe față din cauza fraierului de Jungkook.
Cică apropiați,fraierul.Și Jimin de ce s-a înfuriat așa din cauza cauza lui,e vreo competiție între ei sau cum?
Deja se face seară și îi scriu lui Cindy să vină să mă i-a.Îmi strâng lucrurile și sunt pregătită să plec.
Intru în lift și cu 3 secunde înainte să se închidă ușile,Jimin își face apariția.Rămân cu o expresie nulă pe față și mă dau mai într-o parte.
-Vreau să îmi cer scuze,pentru că m-am răstit la tine.spune după câteva secunde de liniște.
-Nu este nevoie.
-Nu sunt așa în general,doar că eu și Jungkook nu ne avem prea bine.
-Chiar nu mă interesează,domnule.Nu trebuie să îmi dați explicații,nu e treaba mea cine cu cine e certat,de ce anume.Eu sunt aici doar pentru un singur motiv.
-Ce motiv?întreabă,uitându-se la mine.
Liftul se oprește și eu intenționez să ies prima.
-La revedere.îi evit întrebarea și plec.
În sfârșit,mă duc acasă după ziua asta lungă.Cindy mă aștepta deja în parcare și urc în mașină.
-Hei ai supraviețuit!
-Cu greu,Cindy.oftez și îmi dau jos tocurile din picioare.
-Cine e ăla?întreabă destul de curioasă.
-Îh,șeful.îmi dau ochii peste cap.
-Serios?Ce chipeș este,nu vrei să facem schimb?chicotește ea.
-Sunt oricând dispusă să facem schimb.
* * *
Următoarea zi începe destul de bine,iar când îi duceam cafeaua lui Jimin m-am întâlnit cu directorul companiei pe hol.
-Tu?mă întreabă el confuz.
-Bună dimineața,domnule.
-Wow,mi-a spus mama ta despre asta,dar nu mi-am imaginat ca asta să se întâmple cu adevărat.râde,iar eu rămân surprinsă.
Nu mă așteptam să râdă cu cineva care i-a lovit mașina.
-Urăști să faci asta,nu?Se vede în ochii tăi.Chiar mă întreb cum te-a convins mama ta sa faci asta.
-Este...complicat.
-Apropo,să știi că nu m-am supărat pentru acea întâmplare,știu că nu ai făcut-o intenționat.
-Mă bucur că credeți asta,pentru că chiar nu am făcut-o cu un scop anume.
Îmi plăcea de domnul Oh,era un bărbat inteligent și chiar dacă era trecut de 60 de ani încă avea simțul umorului.Obișnuiam să ne vedem des în timpul ultimului meu an de liceu,având în vedere că venea destul de frecvent la compania părinților mei.
-Deci,ce părere ai de Jimin?se uită cu subînțeles la mine.
-Nu am nicio părere.Cred că e evident că nu sunt aici pentru a-mi face prieteni.
-Jimin e un băiat bun,o să-ți dai seama de asta pe parcurs.
Ce încearcă bătrânul ăsta să facă?Vrea să-l pună pe Jimin într-o lumină bună,dar cu ce scop?
-Domnule,aș vrea să mai discut cu dumneavoastră,dar se răcește cafeaua,dacă mai stau mult.
-E în regulă,mergi liniștită.
Îi zâmbesc și mă îndrept spre biroul lui Jimin.
În timp ce mergeam cineva dă peste mine și vărs cafeaua pe hainele mele.
La cât de furioasă eram,am evitat durerea din cauza cafelei fierbinți și eram pregătită să-l pun la punct pe vinovat.
Surprinzător sau nu,era fraierul de Jungkook.
-Chiar atât de prost ești!strig la el.
-Scuză-mă,eram grăbit și nu te-am văzut.
Mă apropii de el,îl apuc de guler și îi șoptesc la ureche:
-Fii atent la mine,asta e a 2 oară când mă calci pe nervi.La a 3 fază să fii pregătit pentru orice,m-ai înțeles?
-Chiar regret,nu am făcut-o cu intenție!încearcă să se scuze.
-Nu găsi pretexte,nu dau 2 bani pe scuze.Eu te-am avertizat.
-Ce se întâmplă aici?!se aude vocea lui Jimin în spatele meu.
Super,el mai lipsea.
...
