Coroana întunericului

Capitolul 16: Malakai

      — Ştii foarte bine că fratele tău nu ar fi acceptat alianţa, Ekaterina îi spune, precum ştia şi Lucius. Poate că e el întruparea dezmăţului, dar nu e prost.

      — Iar Azur ştia exact cum să mă ademenească în asta, Malakai o completează.

      — La ce te referi? Damian întreabă confuz.

      — La şantaj! Ekaterina îi răspunde. Iar tu eşti regele de pe tabla de şah. Zvonurile circulă că eu te ţin în preajma mea şi te învăţ cum să furi tronul de la Malakai, ca mai apoi să pun mâna pe îngeri. Îndrăzneţ, dacă mă gândesc acum!

      Aruncă o privire şireată către Malakai, iar acesta îi răspunde într-o uitătură dezaprobatoare. Ea zâmbeşte scurt şi se întoarce către conversaţie.

      — Cine ar veni cu asemenea zvonuri? Damian întreabă.

      — Probabil că Alința, Ekaterina spune. Încearcă de ceva vreme să dezbine orice specie, ca să se facă stăpâni peste ea şi cine reprezintă cele mai mari ameninţări? Îngerii şi vampirii!

      — Şi atunci, ce ţi-a promis Azur? Damian întreabă.

      — Capul reginei Malikov, Malakai răspunde de parcă ar fi atât de normal pentru el de spus.

      — Cum ai putut să accepţi aşa ceva? Damian întreabă uimit şi enervat în acelaşi timp.

      — Poate că tu umbli în dreapta Katrinei, privirea lui Malakai avea ceva demonic în intensitatea ei, dar nu uita că nimeni nu ştie de natura relaţiei dintre mine şi ea. Doi conducători, două specii puternice, tot ce poate exista e ura şi e mai bine ca ceilalţi să creadă asta.

      — Deci nu ar fi avut niciun sens dacă refuzai oferta lor.

      — Exact!

      — De aceea m-ai lăsat să particip la toate întrunirile cu moştenitorii? Damian o întreabă pe Ekaterina. Fiindcă nu făceai, de fapt, niciun rău?

      — De fapt, regina spune, dacă facţiunile te vedeau lângă mine, vizitând fiecare moştenitor, zvonurile că îți construiesc o armată s-ar fi întărit. Singură aş fi dat de bănuit.

      — Mereu e ceva mai mult când vine vorba de planurile voastre! Damian se dă bătut. Deci aveţi o alianţă proprie?

      — Sunt doar două tabere, Malakai mărturiseşte şi de fiecare dacă când voi avea ocazia, voi lupta de partea pământului.

      — Atunci îi spionezi din interior, Damian constată. De aici aveai toate informaţiile astea sigure, se uită către Ekaterina fără a avea nevoie de confirmare.

      O linişte se lasă peste întreaga bibliotecă, în timp ce privirea Ekaterinei coboară încet în jos, iar Malakai nu îşi slăbeşte fratele din acea furtună ca un câmp de levănţică într-o zi ploioasă de vară.

      În cele din urmă, Damian înţelege că Malakai a trebui să înghită mai multe de dragul coroanei şi a fost crescut într-o cuşcă continuă din aur, doar pentru a da impresia de libertate.

      Relaţia dintre familiile lor se înfăptuise cu multe secole înainte şi se construise tocmai pe baza puterii pe care o reprezentau. Vladimir şi tatăl lui se cunoscuseră încă din feșe şi între patru ochi îşi spuneau mereu prieteni. Ştiau că cei puternici trebuiau să îşi susţină mereu spatele, aşa cum strămoşii le transmiseseră prin grai povestea dintre casele regale. Miroseau însetarea Alianţei de a dezbina puterile dominante, însă îşi juraseră să nu ajungă şi în casele lor.

      Malakai era mai conştient de această poveste şi aceste jurăminte mult mai mult decât Damian îşi poate doar da seama. Zvonurile despre această ură atroce între regina vampirilor şi moştenitorul îngerilor căzuţi se născuse abia după încoronarea ei, când lumea începuse să îi dea atenţie întreagă, până în măduva umbrei care o însoţea sau poate era doar efectul încăpăţânării lor, a jocurilor pe care Damian nu le înţelegea, fiindcă acela fusese şi momentul în care încetaseră a-şi vorbi.

     DacăMalakai nu alimenta aceste zvonuri, Lucius şi Azur ar fi mirosit cu siguranţăceva suspect. Deşi ar fi putut alege să rămână neutri în acest război imaginat, Damian înţelege că Malakai a făcut această alegere pentru a putea să prevadă fiecare pas pe care cerberul idiot are să-l facă.

      — Totuşi, Damian le atrage atenţia celor doi, sunteţi siguri că nu o să vă sabotaţi singuri?

      — Tu ai aflat doar pentru că noi nu am depus efort să îţi ascundem, Ekaterina îi mărturiseşte cu un aer dominator.

      Malakai se uită un moment mai lung la ea, dorind să o contrazică. El chiar încercase să facă tot posibilul pentru a-l ţine pe Damian departe de toate această poveste, dar ajunge la concluzia că avusese doar intenţia nu şi acţiunile.

      Ekaterina ştia că Damian văzuse scrisoarea din biroul ei şi fusese neglijența ei că a uitat complet de Damian, fiindcă nu acordase atâta importanţă faptului că ar afla. Îşi aminteşte că venise de câteva ori la palat fără ca ea sau Malakai să se asigure că Damian ar fi ocupat şi nu ar putea să dea buzna, precum Lucius apăruse la porţile palatului în acea zi. Lucius...

      — Trebuie să discutăm despre următoarea mişcare, Ekaterina spune din senin. Nu avem timp de pierdut acum!

      Malakai îi întâlneşte privirea Ekaterinei pentru un moment şi îi dă dreptate. Luna plină se apropia şi Lucius se grăbise cu ardoare să îi îndeplinească cerinţa, aşa că trebuia să pară că se ţine de cuvânt şi îi împrumută demonii.

      — Despre ce vorbiţi? Damian întreabă.

      — Lucius vrea să atace vrăjitoarele la ritualul lor de la luna plină, Malakai îi răspunde. Şi vrea să îmi folosească demonii.

      — Da, are sens, Damian spune gânditor. Familia lor regală e cam paranoică şi e acoperită în diverse vrăji când iese în lume. Demonii ar putea ajunge la ei mai uşor.

      — Ai aflat ce vor să facă? Ekaterina se întoarce mai bine către Malakai.

      — Vrăjitorii vor pleca din pădure chiar înainte să se lumineze, Malakai explică, dar cât încă este întuneric. Vor avea o maşină în faţă şi alte două în spate, blindate şi pline cu gărzi. Lucius vrea să îmi pun demonii să se strecoare pintre ele să dea foc maşinii regale. Cu puţin noroc, speră el, explozia o să fie masivă şi o să cuprindă şi celelalte maşini.

      — Bastardul naibii! Ekaterina mormăie. Trebuie să mă întâlnesc imediat cu moştenitorii să vedem ce e de făcut.

      — Dar ce le vei spune moştenitorilor dacă întreabă de unde ai astfel de informaţii? Damian întreabă. Nu le poţi spune că îl spionezi pe Kai, să fim sinceri, nimeni nu te-ar crede!

      — Aici intervi tu, Malakai îl anunţă.

      Desigur! Îi spuseseră prea uşor toată această poveste şi adevărul ascuns în spatele minciunilor lor iscuite ca să nu existe un motiv întemeiat. Veniseră amândoi în bibliotecă, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, ştiind exact că el se ascunde în spatele oglinzii. Trebuia să îşi fi dat seama că avuseseră o bună intenţie să îi dezvăluie totul. Aveau ceva în minte, de fiecare dată.

      — Acum că am convins-o pe Selena să te accepte, Ekaterina vorbeşte, o să le mărturiseşti că Malakai te crede de partea lui, însă tu îl foloseşti doar pentru informaţiile din interior.

      — Deci eu trebuie să joc, în fața moştenitorilor, rolul pe care fratele meu îl are.

      — Eşti în stare? Ekaterina întreabă.

      — O să mă descurc, Damian îi asigură.