-Da, corect, asta am spus si asta o sa facem. Atunci, ar trebui sa luam materialele din dulap si sa ne apucam de treaba.

Toti copiii au dat navala sa ajunga la dulapul din dreapta camerei, Lyla avertizandu-i sa aiba grija. Zambi larg si porni si ea spre ei, dar se opri in dreptul meu si doar analiza ce se intampla in camera, curiozitatea crescand in mine, ceea ce m-a determinat sa ma intorc spre ea.

-Am zis ca nu am nevoie de politeturi, imi spuse privindu-ma in ochi si apropierea ma omoara stiind ca nu pot sa o ating. Dar cred ca aveam nevoie de politeturi azi-dimineata, continua pe un ton soptit si un chicot imi iesise printre buze, amintindu-mi de gelozia ei si modul cum nega.

Adevarul este ca nu m-am intalnit cu vedete astazi, am fost la studio. M-am implicat in proiectul asta de cateva luni si nu i-am spus nimic pentru ca voiam sa-i fac o surpriza, de aceea am nascocit si intalnirea cu vedetele. Poate si pentru ca o mica parte din mine isi dorea sa o vada cuprinsa de gelozie, insa nu m-am asteptat sa o vad indiferenta si stiam ca minte. Am impresia ca e putin enervata de faptul ca am ascuns implicarea mea si ''intalnirea'' mea, ca mi-a jucat jocul, dar era si randul meu sa castig.

-Daca ar fi sa lasam politeturile, maine am aparea pe prima foaie a ziarelor si pe tot internetul, deci incerc sa fiu respectuos, i-am replicat sincer. O expresie nedumerita s-a asternut peste fata ei, dupa care a zambit.

-Mai bine am merge sa-i ajutam pe copii, altfel chiar imi pierd toata politetea, mi-a zis cu o voce ce suna a avertisment, uitandu-ma cum ochii ei capata nuante din ce in ce mai obscure.

S-a departat de mine si ii ajuta pe copii sa organizeze materialele necesare pe masa rotunda de culoare rosie. Ii analizez vorbele si imi dau seama ca ea percepe apropierea dintre noi la fel de dureroasa si greu de suportat. La fel de abrupta si atroce. Insa am speranta ca i-a facut si bine. Puteam vedea cat de tensionata era cand venise si poate ca am ajutat-o sa se relaxeze. Si din nou ma intreb din nou si din nou ce s-a intamplat la spital. Oare are vreo legatura cu vreun pacient? Trebuie sa fie asta, altfel nu vad nicio posibiliate. Ma uit la ea si incerc sa deslusesc orice de pe chipul ei care mi-ar da un indiciu, insa nu gasesc nimic in afara de zambate calde si ochi plini de blandete. Imi amintesc motivul pentru care am venit aici si impart cuvintele ce ma bantuie in silabe, litere, pana cand nu mai ajung la nimic. Ma indrept spre masa pe care sunt imprastiate fasii de hartie colorata, foarfece, lipici, paie si carton, iar Lyla le arata copiilor cum se face si ii incurajeaza. Dintr-odata, am uitat complet ce este quilling-ul.

O ora am infasurat hartie pe paie si am reusit sa facem flori si fluturi, cel putin copiii pentru ca eu pretindeam ca nu resusesc sa lipesc capatul sau nu pot sa infasor sau le scapam ''neintentionat'' pe podea. Doar niste scuze pentru a o starni pe Lyla sa ma ajute si implicit, sa ne atingem cat mai mult. Toate nascocirea asta scotea oftate din partea Lylei si sunt sigur ca si-a dat seama de ce faceam cand imi arunca o privire suspicioasa in momentul in care mi-am scapat hartia pentru a doua oara. Acest lucru nu a determinat-o pe Lyla sa-mi refuze cererile si imi explica de fiecare data cu rabdare. Inseamna ca si ea abia astepta ocazia de a ne atinge si de a simti cum nervii imi sunt treziti la viata.

-Lyla, uite ce am facut! Vocea vioaie a unei fetite imi opri sirul gandurilor, Lyla indepartandu-se de mine, iar un vant rece se instala intre noi. Un zambet larg puse stapanire pe fata ei cand isi indrepta privirea spre o fetita cu parul blond.

-Uite, e pentru tine! ii spuse si ii inmana o felicitare pe care erau lipite flori si fluturi realizate prin tehnica qiulling-ului. Lyla ramase surprinsa si analiza felicitarea din toate unghiurile, colturile buzelor ridicandu-i-se si mai mult.

-Multumesc mult, Aubrey! Este minunata, ii raspunse Lyla apreciativ si o imbratisa. Nu m-am putut abtine si am chicotit la dragalasenia lor, observand-o pe Aubrey cum se uita la mine pentru o secunda, dar isi retrage ochii si obrajii ei devin un rosu aprins. Ii sopteste Lylei ceva, iar chicotul ei umple atmosfera. Lyla ii spune niste lucruri, dar mie imi par neinteligibile, curiozitatea strapungandu-ma.

Chegaste ao fim dos capítulos publicados.

⏰ Última atualização: Mar 13, 2015 ⏰

Adiciona esta história à tua Biblioteca para receberes notificações de novos capítulos!

OVER AGAINOnde as histórias ganham vida. Descobre agora