Demonul din vise

XX

                 — Te-ai trezit prost dispus, dragă?

                Sitri îi recunoscu imediat vocea și își dădu ochii peste cap apoi se întorsese cu fața la femeia ce probabil voia să-i strice de tot ziua. Gându-l de dinainte îi fu confirmat. Era Amelia. Ea stătea în fața lui dreaptă cu pieptul ieșit puțin înafară și zâmbind ușor ironic. Mereu i-a făcut plăcere să-i facă lui Stiri zile fripte. Era o pasiune a ei. Savura cu plăcere de fiecare dată când acesta intra în vreo belea creată de ea sau de oricine altcineva. Când se plictisea și nu avea nimic altceva mai bun de făcut, sau cel puțin așa susținea mintea ei îngustă pentru că de fapt mereu poți găsi câte ceva productiv de făcut, ai nevoie doar de dorință, ea mergea și-l exaspera pe Sitri luându-l peste picior. Iar acum era unul din acele momente. Abia întoarsă de la călărie, Amelia nu prea mai avea nimic de făcut așa că se gândi să-l caute pe dragul ei Sitri și să-i mai lumineze puțin fața mohorâtă, făcându-i viața mai frumoasă la fel cum fac și pantofii cu toc viața mai frumoasă femeilor obișnuite să poate numai teniși și adidași.

                 Bărbatul o privi de sus până jos analizând-o atent. "Măcar acum sunt sigur că nu eu sunt cel care se îmbracă cel mai bizar de aici" își spuse în gând și surâse ușor de parcă ar fi fost singur și și-ar fi amintit o glumă seacă, dar care l-a amuzat totuși un strop, apoi își relua fața serioasă, dar care trăda faptul că abia aștepta să scape de Amelia și să se ducă să-și petreacă tot restul zilei pe pat citind cărți istorice.

             — Amelia, n-am nici măcar o mică fărâmică de chef să te văd și nici atât să te aud. Deci te rog revin-o mai târziu. și spunând asta încercă să treacă pe lângă ea cu scopul de a se duce în dormitor. Din păcate pentru el nu reuși. Amelia îl privi serioasă și-l prinse de braț strângându-l ușor:

           — Eu cred că ești obligat să-mi asculți fiecare cuvânt. Nu uita un lucru: amândoi avem un dușman comun și anume Victor. De când el e aici eu nu mai am susținerea mamei și asta înseamnă că practic nu mai am susținerea nimănui. Deci, ce zici, ai de gând să mă accepți așa cum sunt și să-l distrugem împreună sau vrei să pierdem amândoi și să câștige inamicul doar din cauza răbdării tale inexistente și a orgoliului prostesc? îi răspunse aceasta șoptind pentru a nu risca să o audă cineva și continuă să-l privească ușor curioasă așteptând primirea unui răspuns pozitiv, ea având mare încredere în planul ei pe care momentan doar el cunoștea pas cu pas și care probabil avea să fie foarte lung.

               Sitri o privi ușor batjocoritor. Se pare că rolurile se schimbaseră puțin între timp. Era amuzant în sine lui. I se citea acest lucru în ochi. Totuși reuși să-și pastreze calmul și îi replică cu o calmitate combinată cu o ironie dureroasă:

                 — E clar că ți-ai pierdut logica când ți-a fost repusă coroana pe cap dacă tu crezi că aș fi in stare să mă aliez cu o femeie care este de o mie de ori mai vicleană decât o vulpe. și spunând acel lucru îi zâmbi forțat și superior, apoi plecă lăsând-o pe Amelia singură în mijlocul holului mare și slab luminat.

                Aceasta se duse nervoasă spre dormitorul ei cu niște pași așa de apăsați încât pantofii urlau de durere iar picioarele simțeau cum se zguduie carnea pe ele la fiecare impact cu pământul. Amelia intră în încăperea plină de lucruri care mai de care mai feminine și mai elegante și trânti uşa în urma ei. Pur și simplu mintea ei nu avea capacitatea să înțeleagă cum de tocmai unul ca Sitri să o refuze și să mai aibă și un comportament deloc respectuos față de ea. Acel lucru era imposibil pentru ea. Așa că încercă să se calmeze pentru a-i găsi explicație logică. Se așează pe patul cel moale și începu să își frământe mâinile nervoasă și gânditoare privind spre covorul cel mare și catifelat la atingere ce pusese de mult stapanire pe podeaua din centrul camerei. Cu greu se abținea să nu se încrunte pentru a nu risca să rămână pe veci cu un șanț permanent în mijlocul frunții. După foarte mult timp de gândire își dădu seama de ce Sitri o refuzase. Sau cel puțin bănuia că acesta ar fi motivul. După ea, el a refuzat pentru că dacă l-ar fi îndepărtat pe Victor de Poena, ea ar fi suferit mult și dacă ar fi aflat că e vina lui, în loc să-l iubească așa cum Sitri voia, probabil i-ar fi aplicat toate metodele de tortură inventate până la acel moment. Totuși, Amelia nu voia să dea înapoi. Avea de gând să-și ducă planul până la capăt și să scape o dată pentru totdeauna de Victor. Însă avea nevoie de ajutor. Nu conta din partea cui venea acest ajutor și nici ce i-ar fi cerut în schimb persoana respectivă. Ar fi dat orice doar ca să aibă iar autoritatea pe care o deținea prin mama ei.