Demonul din vise

XIV

           Mă ridic din pat și încep să merg dintr-o parte în alta a camerei. Mii și mii de întrebări formează un vârtej în capul meu. Vârtej care nu se va opri până când eu nu voi deschide acea scrisoare. Până la urmă se întâmplă minunea ca Amelia să intre pe uşă.

          — A plecat! spune ea fericită.

         — Ok. Hai să deschidem scrisoarea.

          Iau plicul de sub pernă și mă așez lângă Amelia care se pusese pe marginea patului. Oh... plicul mirosea exact ca el. Numai sentimentul că Andras atinsese această scrisoarea pe care eu acum o țin în mână mă făcea să zâmbesc. Cu grijă, desfac pliculeţul și scot din el hârtia. O desfac și încep să citesc cu voce tare pentru a auzi și Amelia:
 
                   "Draga mea Afro,

           Să nu crezi că am uitat de tine. Nicidecum. În fiecare seara m-am gândit la tine și la ceea ce este între noi. Un sentiment frumos, magic, numit iubire. Acest sentiment a îmbobocit dintr-o dată. Fără să anunțe. Și in curând va și înflori. Vom fi împreună la bine și la greu. Doar noi doi. Nu vom depinde de nimeni. Acum tu ești singura fata pe care o iubesc. Însă în viitor o să iubesc altă fată. Pe fiica noastră. Și o să iubesc și un băiețel. Pe fiul nostru. Și toți copii pe care o să-i avem.
            Iubito, ai încredere în mine. Nu îl voi lasă pe Amon să rupă floarea iubirii dintre noi doi. Voi găsi o cale să te scap din acel Iad și apoi îți promit că pe buzele tale va domni un zâmbet etern. Doar ai încredere în mine. De fiecare dată când îți pierzi toate speranțele recitește această scrisoare. Gândește-te la mine si la cât de mult te iubesc. Trebuie să fi optimistă. Pentru noi și relația noastră.

Cu dragoste,
Andras. "