Prologul : Perfect
Totul era perfect exact aşa cum era. Liam avea cariera, prietenii, iubita, viaţa pe care şi-o dorea. Mai dădea ochii peste cap, mormăind, când era vorba de familie, dar în rest totul era bine pus la punct şi era tare mulţumit de tot.
În legătură cu părinţii cântăreţului din trupa One Direction, abia terminaseră de târât cei patru copii prin tribunale şi săli de judecată monotone şi murdare timp de o lună întreagă doar pentru a finaliza divorţul. Liam şi surorile lui mai mari nu păreau prea afectaţi, fiind destul de maturi şi înţelegători, dar spuneau pe la spate că cei bătrâni s-au tâmpit.
La nici jumătate de an, mama acestora chiar îi anunţă pe cei trei că avea un logodnit. Degeaba au insistat fiicele sale să îi spună că este prea devreme şi că nu o înţeleg, că femeia părea hotărâtă de ceea ce făcea. Urma să se căsătorească cu proaspătul văduv Ted Emerson şi ei chiar i se părea un vis devenit realitate. Se pare că ajunsese să îl iubească pe acest Emerson dacă renunţase la o căsnicie relativ fericită, la respectul celor patru copii pe care îi avea împreună cu fostul soţ, la locuitul într-o casă perfectă şi la viaţa de dinainte. Se comporta ca o tânără îndrăgostită, dar îşi aminti că asta şi este, deşi partea cu tinereţea era pe ducă.
Vestea cea mare şi-a pus amprenta şi pe relaţia lui Liam cu Danielle, iubita lui. Nu numai că s-au certat din cauză că fata îi luase apărarea mamei lui, spunând că oamenii riscă orice pentru iubire, dar Danielle s-a şi supărat când iubitul ei a ţipat la ea, spunând că lucrurile astea aparţin telenovelelor proaste şi că iubirea e, în mare parte, o iluzie. Totuşi trecură şi peste acest obstacol şi reveniră împreună în timp record.
Vara tocmai începea, cu razele pale de soare, briza plăcută, vreme bună şi zâmbete, lucruri care erau sinonime numai cu faptul că cei doi vor petrece nişte săptămâni bune într-o croazieră, sau pe o plajă faimoasă, cu nisip mai fin ca mătasea şi apă la fel de limpede ca aerul. Urma să fie o vacanţă bine-meritată şi erau amândoi entuziasmaţi de asta, aşteptând cu nerăbdare începutul lunii iulie, când Liam avea să facă o mică pauză din concerte şi turnee. Dar până atunci trebuiau să stea acasă. Sau cel puţin Danielle, pentru că pop starul avea treabă peste tot prin ţară, cântând până răguşea Moments sau repetând cu băieţii într-o cameră perfectă din vreun hotel cu mai multe stele decât sunt pe cer. Numai noaptea târziu, după concerte, vorbeau la telefon sau pe skype cu orele.
Totuşi, concertele date în tot Regatul Unit se terminară şi Liam reapăru prin peisajele frumoasei Londre, sau mai bine spus, la uşa domnişoarei Peazer. Şi pentru ca nu se mai vazusera de mult timp, Danielle se găndise să îi facă o surpriză cu un halat de baie si puţină actorie de "Bine ai revenit".
-Liam,ce, ăăă... surpriză! Nu ştiam că vii azi.
-Ţi-a fost dor de mine?
-Nu, glumi inocent creaţa.
-Puteai şi tu sa minţi puţin...
Amândoi chicotiră. După ce îl invită în casă, tânăra şatenă se rezemă cu spatele de perete oferindu-i lui Liam un zâmbet cald si dulce. Acesta îi zâmbi inapoi apoi se aruncă extenuat pe canapeaua spaţioasă de lângă uşă. Îsi luă pozitia de somn uitând compet de petrecerea pe care o pregătise mama lui pentru el. Pentru el sau pentru a-i cunoaşte noua familie...
-Şi cum a fost? încercă Danielle să întreţină o conversaţie cu el.
Liam deschise obosit un ochi in speranţa că va vedea persoana care nu îl lasa să se odihnească. Danielle venea din ce în ce mai aproape iar într-un final se aşeză lângă el, fiind astfel nevoit să îi vorbească.
-Nimic special. Doar şti cum e... foarte obositor. De fapt, chiar acum sunt foarte obosit şi mi-ar prinde bine un pui de somn.
Băiatul răspunse plictisit reluându-şi pozitia. Singura diferenţă era că acum o ţinea strâns pe Danielle în braţe odihnindu-şi capul pe umărul ei. Totuşi această poziţie nu dură foarte mult, astfel încât Liam o trânti pe subsemnată de pe canapea. Danielle, care aţipise şi ea, se speriă când corpul ei lovi parchetul proaspăt ceruit. Nu apucă să înjure bine că Liam se aşeză peste ea.
-Dar parcă erai obosit, chicoti fata dându-l la o parte.
-Cine?! Eu? Niciodată, zâmbi cuceritor Liam sărutând-o prelung. Aceasta îşi încolăci mâinile în jurul gâtului lui şi îi răspunse suav la sărut.
-Ştii... chiar mi-a fost dor de tine.
O făcu să tacă, copleşind-o cu un nou sărut. După o sesiune de pupici, Danielle se dezlipi de Liam rece, luând o expresie de măicuţă.
-Ăăăă... ştii, Liam, mama ta a anulat petrecerea. Şi scuze.
-Nu trebuie să îţi ceri scuze, chiar nu voiam să merg, bine? spuse băiatul rânjind.
-Nu...e...vorba de asta, ci de picnicul pe care l-am propus eu pentru săptămâna viitoare. Vom mânca în aer liber împreună cu ei. Va fi mai intim şi mai drăguţ.
Danielle, speriată de reacţia lui Liam închise ochii forţat şi încercă să îl sărute din nou, dar el se dădu la o parte, respingând-o.
-Adică nu scap?!
