Money or love? - ( boyxboy)

Capitolul doi - James și noul job

.
.
.
.
.

               După cursuri, am mers la cafeneaua la care obișnuiam să merg atunci când încă locuiam împreună cu tatăl meu, așezându-mă retras la o masă unde îmi puteam conecta laptopul la o priză. După ce am comandat o cafea, mi-am deschis laptopul începându-mi atent treaba. Am reușit să termin un sfert din tot proiectul, însă era suficient pentru început fiindcă aveam două săptămâni la dispoziție, apoi am decis să plec fiindcă stătusem deja prea mult timp acolo ne-mai comandând nimic. Abia după ce am închis cu grijă laptopul și mi-am băut ultima gură de cafea, am observat un bărbat cam de treizeci și ceva de ani, îmbrăcat elegant,  că privea spre mine insistent, stând la câteva mese distanță. Fără pic de rușine, nu și-a mutat deloc privirea atunci când eu l-am privit înapoi, vrând parcă să observ că acesta fix la mine privea și nu în altă parte.

M-am ridicat lăsând banii pentru cafea pe masă, apoi mi-am băgat laptopul în rucsacul de școală, fiind privit în tot acest timp ce acel bărbat misterios. Arată fierbinte! Gândesc prostește, zâmbind ușor doar pentru mine, apoi vreau să plec trecând pe lângă masa bărbatului, însă mă opresc curios în dreptul acestuia, văzându-l că încă își tine privirea pe mine.

                 ─ Bună te pot ajuta cu ceva?  Spun pe un ton sarcastic. Știam după privirea acestuia că își dorea de la mine ceva.

                 ─ Bună! Sunt James! Întinde acesta mâna stând încă așezat, iar eu o apuc politicos.

                 ─ Harry! Spun un pic surprins de mine. De obicei nu vorbesc cu necunoscuții, mai ales cu cei care mă privesc insistent. De obicei, din contră îi evit pe cât posibil.

                 ─ Stai jos Harry! Îmi face semn să mă așez pe scaunul din fața acestuia, iar eu urmez comanda acestuia fiind un pic derutat de comportamentul meu.

                 ─ Ce vrei de la mine, James? Întreb punând accent pe numele acestuia.

                 ─ Simplu! Spune acesta privindu-mă în ochi. Pe tine!

Răspunsul său m-a cutremurat, iar îndrăzneală sa mi s-a părut cu adevărat provocatoare, însă totuși era un străin ce îmi spusese fără rușine că mă dorește. Dar oare de ce? Nu aveam nimic atât de special!

                 ─ Nici măcar nu mă cunoști! Zâmbesc ușor, iar acesta mă privește serios făcându-mă să mă simt inconfortabil.

                 ─ Nu trebuie! Spune sec. Îmi place ceea ce văd! Continuă făcându-mă să simt cum corpul mi-se încălzește în urma afirmației acestuia.

                 ─ Ei bine, nu se poate! Am un prieten! Spun mândru, iar acesta nu pare deloc impresionat.

                 ─ Renunță la el! Nu cred că ar putea să îți ofere mai mult decât pot eu să îți ofer! Spune acesta răutăcios, iar eu rămân mut pentru o clipă, apoi mă ridic nervos de pe scaun.

                 ─ Am plecat! Spun iritat, ridicandu-mă și pornind spre ieșire.

        Cine se crede??? Abia ce ne-am cunoscut iar el crede că eu mi-aș abandona prietenul doar pentru că un alt tip îmi poate oferii mai mult? Gândesc furios pe moment, departandu-mă de acesta.

                 ─ Te găsesc și mâine aici? Întreabă acesta destul de tare încât să se audă până spre ieșirea din cafenea.

                 ─ De ce? Întreb oprindu-mă, apoi mă apropii din nou de masa acestuia. Ai de gând să fii aici și mâine să îmi faci avansuri? Îl întreb încercând să par calm, încrucișând mâinile la piept. Am doar optsprezece ani, omule!

                 ─ De fapt.... Eu sunt aproape zilnic aici, fiindcă dețin cafeneaua! De aceea am întrebat! Spune acesta calm, iar eu mă calmez instantaneu.

                 ─ Ohhh... Spun, așezându-mă înapoi pe scaunul din fața acestuia. Poate eu nu am ceea ce îți dorești tu, dar poate tu ai ceea ce îmi doresc eu. Continui venind-mi o idee.

                 ─ La ce te referi? Întreabă acesta curios.

                 ─ Un job! Ai spus că deții localul! Spun, dezamăgirea pe fața acestuia făcându-și prezența. Am nevoie de un job, însă programul colegiului nu îmi permite să mă angajez niciunde!

                 ─ Începi de mâine? Întreabă acesta după câteva secunde de stat pe gânduri, iar eu zâmbesc confuz.

                 ─ Să încep să fac ce?

                 ─ O să strângi după clienți, sau duci comenzile la mesele acestora! Vedem noi ce ai putea să faci! Spune acesta zâmbindu-mi.

                 ─ Dar.... Tocmai v-am spus că nu am un program care să îmi permită să fiu.... Sunt întrerupt de vocea groasă dar și calmă a acestuia.

                 ─ Nu îți face griji! Nu trebuie să vii la o oră fixă! Doar să mă anunți când vii și când nu poți! Atât! Zâmbește acesta, iar eu îi zâmbesc fericit înapoi!

               ─ Îți mulțumesc mult! Spun recunoscător!

               ─ Nu vrei să discutăm despre salariu? Întreabă acesta, făcând semn unuia din angajați să vină la masa noastră.

               ─ De fapt, mai mult mă interesează faptul că am găsit un job, banii nu prea contează, ținând cont că nici nu pot lucra prea multe ore! Spun sincer.

               ─ Bine atunci!

               James a cerut angajatului său să aducă doua irish coffee, iar după încă o ora de discutat chestii legate de școală, situația mea dificilă pe care i-am povestit-o pe scurt, menționând doar că trebuie să ne descurcăm singuri din moment ce nu avem niciunu ajutor ne-mai menționând alte lucruri, apoi și el la rândul său mi-a povestit despre jobul său, acela de a fii avocat. Adică omul chiar arăta a avocat după îmbrăcăminte și elegantă, însă nu mă așteptam să dețină și o cafenea. Mi-a vorbit mult despre situația s-a financiară, cu toate că i-am spus că nu mă interesa. Era un bărbat frumos, șaten, cu parul scurt, ochi de un albastru închis spre deosebire de ai mei, care erau un albastru foarte deschis. Era destul de atrăgător și frumos, având o barbă maronie destul de diferită de a lui Luke. Luke avea barba blondă și se vedea destul de ciudat fiind deschisă la culoare, iar de aceea el mereu o tăia. Cu toate acestea mă încânta mult ideea că găsisem un job.

Uitasem de faptul că, omul din fața mea, tocmai ce se dăduse la mine cu puțin timp în urmă. Eram încântat de faptul că aveam o șansă de a muncii, și de a putea să ne creem un alt viitor eu și Luke. Doar la binele nostru mă gândeam și speram la un viitor mai bun pentru amândoi. După ce am terminat cafeaua, și am stabilit ora la care eu urmam să vin următoarea zi, eu am plecat, fiind privit de James până ce am ieșit din raza sa vizuală. Era ciudat că cerusem un job unui om ce îmi făcuse avansuri, însă eram la pământ cu banii. Nu aveam de gând să îi spun lui Luke despre propunerile indecente ale noului meu șef. Probabil așa era cel mai bine.

_______________________________________

Capitolul este scurt, însă nu vreau să o lungesc prea tare. În acest capitol James și Harry se întâlnesc pentru prima dată. Ce părere aveți? Ce credeți că se v-a întâmpla în viitor?

Mulțumesc celor ce citesc!
Scuzați greșelile, dacă există!