Despre fugă sau luptă.

31 4 1
                                    

Cineva mi-a spus odată: "Alegi să fugi în loc să lupţi?". Cred că am luptat destul, Anelice! Cred că acum este timpul să fug, să las totul în urmă. Să nu existe trecut pentru mine, Anelice! Doar prezent şi viitor. Nu e asta ceea ce ne dorim cu toţii, Anelice? Să uităm trecutul? Să trecem peste? Dacă nu o să reuşesc să fug, Anelice, oricum mă voi opri din luptă. Mă voi aşeza în mijlocul drumului în fund şi las totul aşa cum vrea să fie. Mi-ai zâmbi în acest moment, şi mi-ai spune: "Am să mă aşez lângă tine. Dar mai întâi, spune-mi ce ai pe suflet". Sufletul meu este încărcat, Anelice. Prea multe emoţii, prea multe sentimente.Anelice, dacă este să am un păcat în lumea asta, este că am iubit. Şi am iubit cu tot sufletul o singură persoană. Care doar şi-a bătut joc. Pentru ce să lupt, Anelice? Pentru cineva care nu mă doreşte lângă el? Am iubit o singură persoană, un singur băiat. Care ştia, ştia Anelice! Că i-am încredinţat o inimă fragilă, o inimă plină de cicatrici, o inimă plină de durere, care era gata să înceteze să mai lupte. Şi el... El doar a distrus-o mai tare, Anelice. Cea mai adâncă semnătura de pe inima mea poartă numele lui, Anelice! E cea mai dureroasă, deseori îmi şopteşte noaptea numele său, aducându-mi din nou suferinţă în suflet.Dacă el nu e acela, dacă el nu este acel suflet pereche de care se scrie în cărţi, dacă toată lumea îmi zice că nu e bine, dacă toţi sunt împotriva iubirii noastre, până şi el, atunci... De ce inima mea simte că este corect, Anelice?Dacă în acest moment viaţa mea ar fi un test, în care întrebările sunt neînsemnate aşteptând un "corect" sau "greşit" aş marca toate întrebările cu Greşit. Mai puţin el. El este intodeauna corect, Anelice. El este răspunsul sufletului meu.

Scrisori catre AneliceKde žijí příběhy. Začni objevovat