Mi-as ciupi cu putere antebrațul, sa ma asigur ca inca simt ceva, dar asta nu ar face decat sa imi provoace o vantaie, Anelice.
Nu mai simt, nu o mai fac de ceva vreme, nu mai am sentimente.
Rad, dar parca nu rad.
Iubesc, dar parca nu iubesc.
Nu ma simt complet, ca om, ca fiinta. Sunt complet incompleta, si chestia asta ma cam doare. Zic "cam" pentru ca nu pot sa simti, nici macar durerea, Anelice!
Sufletul meu este incapabil de sentimente, iar motivul imi este ascuns.
As vrea sa ma bucur de viata, de clipele alaturi de cei ce-mi sunt dragi, sa ma bu cur de soarele ce strălucește deasupra capetelor noastre. Iti jur ca asta imi doresc, Anelice! Imi doresc asta din tot sufletul. Mai mult decat oricine isi poate imagina.
Inima imi bate cu putere in piept, o simt, dar doar la nivel anatomic, altfel, nu o simt. Nu stiu daca ma intelegi, Anelice, dar nu mai pot sa simt!!!
YOU ARE READING
Scrisori catre Anelice
Short StoryAseara am vorbit cu stelele. Iar ele mi-au raspuns. Le-am intrebat de el, l-am intrebat de ce ma face sa sufar. Le-am intrebat despre norocul meu, le-am intrebat de lume. Le-am intrebat daca sufera cand vad, de acolo de sus, rautatea de pe pamant. N...
