Însărcinată Cu Un Tocilar

1. Însarci-ce?!

Încă așteptam, întinsă pe patul îngust din cabinetul infect al campusului, când asistenta cea plinuță și veselă a ieșit din camera pentru analize, cu niște fișe în mână și un zâmbet uriaș pe față. M-am ridicat rapid în capul oaselor când am auzit-o intrând și am privit-o curioasă, dar ea a continuat să mă privească cu zâmbetul acela enervant de dulce. Mi-am dat ochii peste cam mintal, încercând să-mi stăpânesc temperamentul într-o oarecare măsură, conștientă că furia nu mi-ar fi fost de niciun ajutor.

- Deci... Sunt bine? Ce am pățit? Sunt cumva pe moarte? am bombardat-o cu întrebări, însă ea doar a râs.

De data aceea am tras o gură adâncă de aer în piept şi mi-am muşcat obrazul pe interior, încercând să mă controlez. Îmi perdeam răbdarea încetul cu încetul.

- Nu, drăguță, nu e nimic în neregulă cu tine! Acestea sunt simptomele obişnuite, a continuat făcând pe misterioasa. Dar totuși ai noroc că astăzi e tura mea, deoarece, dacă era mătușa ta aici, aş fi pariat pe niște simptome în plus, a chicotit ea, aruncând o privire în plus peste fișe.

Jenna McCourtney - asistentă medicală în campusul Universității California, L.A şi totodată şi mătuşa mea. Tata fiind mereu pe drumuri şi mama moartă de ani buni, mătuşa e tutorele meu legal de un timp. Ea m-a crescut de la 5 ani şi este mama mea înainte de toate celelalte.

- Ce vreți să spuneți? Sunt doar niște grețuri constante. De ce s-ar supăra atât de tare doar pentru asta? am întrebat confuză. Vă rog, nu mai trageți de timp şi spuneți-mi!

- Uh, chiar ai temperamentul Jennei! a râs, iritându-mă chiar mai tare. Draga mea, așa cum am mai spus, nu e nimic în neregulă cu tine. Ești perfect sănătoasă.

- Atunci ce e cu grețurile astea și stările de amețeală?

- Ești însărcinată.

*Flashback*

-E rândul tau, Rebecca!

Tori mi-a înmânat încă un pahar cu ceva ce în mod clar conținea alcool. L-am dat peste cap imediat, lăsând în grija ei modul în care aveam să ajung înapoi în cameră noastră de cămin.

- Deci... am tors uşor din cauza băuturii. Cu cine îmi dau limbi în seara asta?

Iubitul lui Tori a zâmbit viclean când Tori i-a şopti ceva la ureche. Şi-a trecut o mână prin păr, aruncându-mi o privire intimidantă, la care i-am răspuns neimpresionată cu o ridicare din sprânceană.

- Ce-ai zice să îi dai puțină atenție lui Evan? Doar nu vrei să creadă că îl folosești doar pentru proiectele la chimie. O regină ține ține la toți supușii ei, nu-i aşa, Becca? şopti pe un ton înfiorător.

Primul impuls a fost să-i trag o palmă zdravănă cât să-i şterg expresia încrezută de pe față numai pentru că îndrăznise să se gândească la buzele mele peste buzele unui tocilar ciudat ca Evan, însă la o mișcare bruscă m-am lipit de mocheta aspră din sufrageria frăției, reușind să-mi înlătur un strat de piele de pe partea dreaptă a feței. Eram destul de amețită de la cât băusem.

Din poziția în care eram l-am privit pe blondul cu pricina, aflat la o distanță de un metru de mine, cu ochi mari, ciocolatii, de căprioară în spatele ochelarilor pătrățoși de tocilar cu ramă groasă, transparentă. Privirea speriată pe care mi-o arunca era într-adevăr neprețuită.

Uşor precum o pisică, m-am ridicat în patru labe şi m-am târât spre el, analizându-l cu atenție. "La urma urmelor, are măcar ochi frumoși..." am murmurat pentru mine, apoi i-am luat cu grijă ochelarii de pe nas şi mi-am lipit buzele de ale lui. Ardea. Obrajii, buzele, nasul, tot corpul lui era în flăcări. Şi era şi foarte rigid.

Am simțit ceva revigorant sărutându-l. Noah era foarte ocupat cu antrenamentele pentru meciurile lui ciudate de fotabal mai tot timpul, iar gesturile afectuoase aproape că nu mai existau în relația noastră, aşadar Evan era ca o reîmprospătare pentru corpul meu. Simțeam că trezesc o parte din mine pe care o închisesem în cel mai întunecat colț.

Probabil că atât alcool-ul din sângele meu, cât şi fierbințeala ce mă cuprinsese mi-au dat curaj şi m-au împins să-l iau pe Evan cu mine la etaj, părăsindu-i pe ceilalți în mijlocul propriilor fluierături şi țipete.

- Ascultă, ciudatule: tot ce se va întâmpla acum în camera asta rămâne doar între noi. Nu cred vrei să audă Noah despre asta, nu? am spus de îndată ce am intrat în primul dormitor liber, iar el a clătinat din cap, mai puțin speriat decât fusese la parter. Bun băiat! am spus, trăgându-l de gulerul cămășii, apoi lipindu-mi buzele de ale lui din nou.

L-am înghesuit într-un colț, impunându-mi autoritatea, iar apoi l-am îndrumat nerăbdătoare, îndesându-i mâna în sutienul meu. După ce a prins curaj, mi-a scos tricoul, urmând să fac şi eu la fel cu al lui.

Cănd mi-am înfipt unghiile în spatele lui, m-a luat pe sus, purtându-mă în brațe până la pat, dar când m-a întins delicat pe el mi-am aşezar mâinile pe pieptul lui, dintr-o mișcare rapida ajungând deasupra lui cu un rânjet superior.

- În seara asta jucăm după regulile mele, copilule, am şoptit misterios, lipindu-mă din nou de el în întregime.

*End of Flashback*

-Însărci-ce?! am țipat, aproape înecându-mă. Nu, nu, nu, așa ceva nu e posibil! Nu se poate! Cred că e o greșeală, am încercat să mă conving singură.

-Nu, scumpo, nu e nicio greșeală. Ești însărcinată în 3 săptămâni cu un copil perfect sănătos. Felicitări!

Felicitări pe naiba! Un copil chiar în clipa de față ar însemna degradarea treptată a vieții mele din toate punctele de vedere. Înseamnă carieră distrusă, viitor nesigur şi pierderea mătuşa Jenna sau a tatălui meu.

Şi încă o mică grijă: cum le voi spune? Tuturor. Dar mai presus de toate, lui Evan. Presupun că nici el nu va fii foarte fericit să audă că e tata când nici măcar nu a primit o diplomă de terminare a facultății.

-Rebecca? se aude vocea mătușii din spatele ușii cabinetului. Ești aici?

I-am aruncat o privire tăioasă celeilalte asistente, dar ea doar a ridicat din umeri, mimând pe buze un "Îmi pare rău! Trebuia să o fac!", după care a dispărut în camera pentru analize.

-Da, sunt aici... am spus cu o voce sugrumata, apoi mi-am ascuns fața în palme, așteptându-mă la ce era mai rău.

-

meh, măcar acum e cât de cât editat.