Dystopia || Monsta X

Capitolul III

P.O.V Kana

Acomodarea în campus nu era ușoară. Deloc! Eu, Lipa, Ida și Sandra ne-am mutat în cămin. Luându-ne lucrurile de acasă nu a fost o sarcină ușoară. Mutând cutii toată ziua mi-a amorțit tot corpul.

''Ce-i în cutia asta?''

''Care cutie? ''am întrebat, trăgând cu ochiul în cameră.

''Asta'', a spus Ida enervată arătând cu degetul înspre o cutie sigilată, pe care scrie ''Lucruri fragile''

''Aaa, aia. Ei bine, doar foi cu schițe mai vechi. '' am răspuns nonșalant

''Și de ce te-ai oboist să le aduci? Doamne, Kana'' ... , acum o Ida și mai nervoasă

''Cred că vor fi folositoare. Niciodată nu știi'' m-am aparat.

''Tu și sensul tău al responsabilității. Ai devenit mai responsabilă decât domnișoară de acolo''arată Ida cu degetul spre Lipa, care acum își aranja hainele în dulap.

''Da, dar e cu un pas înaintea noastră. Uite câte cutii mai are acum.'' am spus asta râzând.

''Opriți-vă din a vă mai certa pe lucruri triviale. A fost doar mai rapidă decât voi.'' a articulat Sandra.

''Mișcăți-vă mai repede cu despachetatul cutiilor, altfelt,vă va prinde dimineață''

''Vezi-ți de treabă, femeie'' a spus Ida

''Ar trebui să-mi mulțumești în loc să sări la bătaie cu mine.''

''Ida, cred că ar trebui să fii atentă. Nu te va mai ajută dată viitoare când nu mai ai bani pentru țigări.''

''Sandra, cea mai bună prietenă a mea. Ți-am zis cât de mult te iubesc?''

''Toate ne-am oprit din ce făceam și am râs copios. Mă bucur că împart o cameră cu aceste fraiere. Din păcate, Biu închiriază un apartament micuț nu departe de Facultate. Ne este ușor să o vedem pe ea și pe Maya de fiecare dată când dorim.

''Fetelor, o să vă las pe cont propriu. Trebuie să plec că să prind ultimul autobuz.''

''Naşpaaaaa'' s-a plâns Ida.

''Când te vei mută cu noi?''

''Într-o săptămâna începând de mâine. Ne vedem mâine la facultate fetelor, și săptămâna viitoare în cămin. Vă pupăcesc pe toate. Aveți grijă. Să nu vă culcați târziu.''

''Fetelor, o să va las pe cont propriu acum. Trebuie să plec pentru a prinde ultimul autobuz.''

Sandra și-a luat geanta și telefonul și a mers spre ușă pentru a se încălța. Ne-a făcut cu mâna în semn de ''La revedere''.

''E aproape miezul nopții și încă nu ați terminat. Grăbiți-vă! Mă ocup eu de cutia asta.'' A spus o Lipa obosită''

''Ai terminat. Domnișoară Întotdeauna-la-Punct?'' am râs.

''Dar normal. Grăbiți-vă acum'' a replicat acum o Lipa mândră.

Cu o pereche de mâini în plus și nu prea mult vorbit de dată asta, am reușit să terminăm despachetatul, să facem paturile și să aranjăm camera. Acum poți să spui că e un spațiu locuibil. Avem o camera cu paturi supra etajate și o camera cu paturi de o persoană, pe care am decis să o folosim ca pe o cameră de depozitare, pentru moment.

Am luat unul din paturile de sus în timp ce Ida și Lipa au luat paturile de jos. Săracă Sandra, nu va avea de ales decât să ia patul rămas. Să sperăm că nu se va supără.