BEFORE I FALL

     Viața era așa colorată, in jurul meu erau doar culori.Lumea,era ca un curcubeu.Ma plimbam pe nisipul fin si priveam valurile.Toti ma chemau in apă, sa ma distrez cu ei ,sa râd ,sa fiu fericita, dar nu puteam.Nu după ce am căzut.
    Imi este frică. Tot ce este in jurul meu ma sperie.Nu înțeleg ce imi placea la lume,la viața. După ce era sa mor ,nu a mai fost asa amuzant.Era doar...simplu. Nu mai erau culori ,nu mai era fericire .Tot ce vedeam in jurul meu era tristețe .Toti oamenii erau triști din anumite motive.Uni din cauza certurilor cu familia ,sau cu persoana iubită, uni pentru ca nu au obținut ce au vrut ,fiecare avea motivele lui .Si eu le aveam.
   Nu mai puteam zâmbii .Acum ,vad tristețea oamenilor.Vad doar non-culori.Alb ,Negru ,nimic diferit .Tot timpul e la fel.Nimic nu se schimbă. Si nici nu se va schimba.
    De ce oamenii speră ca o sa schimbe lumea ??De ce ei cer vieți mai bune deși știu ca nu vor primi ?De ce  există atat de puține persoane bune si atat de mulți oameni răi?Ne întrebăm de ce Dumnezeu ne pedepsește in anumite moduri ,dar toți gresim.Altii mai mult ,altii mai puțin. Cateodata o facem fara sa realizăm.
      Ce e cu lumea asta ??Ce e cu speranța asta ??Acum 2 ani ,si eu speram.De fapt ,nu speram ,visam.
      Visam ca o sa fiu cu baiatul pe care il iubeam pentru totdeauna.Visam ca o sa fiu fericita. Dar nu mai pot.
     E prima dată când am venit la mare după acel accident.Încă imi e frică. Simt ca sunt urmărită tot timpul.Dar ,nu de o persoană. Ci de moarte.Ma urmărea.
     Acum 2 ani ,venisem la plajă cu prieteni mei.Si atunci ma temeam.Nu voiam sa intru in apă .Si pe ei îi  amuza.Ii amuza atat de tare ,încât m-au obligat sa intru.Si cand am intrat ,era noapte.Era mijlocul nopți iar noi ne aflam inca pe plajă. Am acceptat sa intru.Credeam ca vor venii si ei ,dar nu au venit.Valurile erau imense ,iar eu nu stiam sa inot.Mersesem prea departe de mal.O greșeală pe care am facut-o si nu o sa o mai repet deoarece nu voi mai intra in apă niciodată. Credeam ca o sa mor.Voiam sa mor.Ma saturasem de acea culoare închisă pe care am vazut-o timp de 4 luni cat timp am fost in comă. Si din păcate nu am scapat de ea ,dar acum vad si alb .Nu am scapat nici de dorinta de a muri.
   Viata mea nu mai are sens.Ce am trait atunci ,a fost o traumă psihică pentru mine.Mi-e frica de tot ce vad ,tot ce simt ,tot ce aud .Si desii nu mai vreau sa-mi fie ,nu pot scapa asa usor.Dupa ce aproape era sa mor ,cand m.am intors la școală, am devenit o bataie de joc pentru toata lumea.Chiar si pentru persoanele  care credeam ca imi sunt prieteni. Toti au inceput sa ma critice.Sa-mi spuna că sunt proastă pentru ca m.am dus asa departe ,sau sa considere ca toata povestea mea a fost inventata,eu nu am pățit nimic ,dar am platit doctorii sa minta pentru ca nu aveam chef de școală.
    M.a durut.Foarte rău. Si nu am mai putut trece peste ,asa ca am renunțat. Am renunțat sa mai lupt pentru fericire si pentru culori.Ma obisnuisem nu non-culorile si mi se pareau mai frumoase decat culorile aprinse. De atunci ,m.am inchis in mine.Imi placea sa fiu doar eu si gandurile mele.Asa ca am continuat sa mai deranjez alte persoane.Sa mai vorbesc in general.

        Doar gandesc.

____________________________________________________________________________

N.A.//Acesta a fost primul capitol.Mi se pare c.am scurt dar sper ca e ok.Scz pentru greșeli m.am cam grăbit. Urmatorul capitol o sa vine in curand.Multumesc !

  Xoxo😘😘