Firma

Tu esti acela...?

Perspectiva Tae-hwan

Ma uit lung spre patul de spital. Unde stiu ca se afla fiul meu. Inca nu e constient. Tae-soo se afla pe scaun. Vad cum se abtine cu greu sa nu izbucneasca in lacrimi. 

Inima mea parca a fost sagetata. Simt si acum varful acesteia in interior. Sageata nu a fost scoasa. Iar otrava se raspandeste in corpul meu.

-Va fi bine doctore? tot Joo Won se ia de acesta. Si se ocupa de toate formalitatile, in locul meu, de parca ar fi el tatal lui Chung Ae.

Ma simt slabit. Am fost izbit de prea multe intr-o singura zi. Oare cat mai puteam indura si eu? Pana ce voi cadea la randul meu?

-Pai vedeti....

-Nu ma lua domne pe mine cu pai! Spune-ti-mi exact situatia. Nu va intelegi pe voi doctorii, stiti doar sa vorbiti, nu?

-Domnule, nu imi place sa fiu jignit.

-Nici noi pacientii nu suportam sa ne fie pusa mereu soarta sub semnul intrebarii. Nu vreti sa ma enervati. Crede-ti-ma pe cuvant.

-Starea pacientului nu e critica ori grava. Dar, am dori sa il monitorizam pentru o scurta perioada. Insist sa mai ramana cel putin pana luni, sau marti, in spital.

-Pana saptamana viitoare? tuna socat Joo Won,

-Dar vi se pare asa departe? Astazi deja este vineri. E vorba doar de  doua zile, daca insistati sa fie externat luni. Dar, va sugerez sa fie mai atent. Astfel de batai nu aduc nimic bine organismului unei persoane.

-Cred si eu, dar uite ca nu am murit. Lasa-ma domne cu de-astea. Personal mi-am luat bataie si am scapat viu.

-Sunteti sigur ca nu ati fost in vreun fel afectat?

-Ma faceti cumva incompetent? ridica vocea Joo Won. Pana ce intra Tae-soo in el.

-Te aud de aici tata, poti vorbi mai incet? se rasti fiul sau la el. Si il vad cum isi duce mana la cap.

-Suntem intr-un spital, domnule. adauga si doctorul bucuros ca avea acum aliati.

-Dar va fi bine, nu? ingaim precum un copil mic. Si doctorul se incrunta.

-Inteleg totusi ca sunteti seful lui, dar nu este nicio ruda a baiatului aici?

-Eu, eu sunt ruda cu acest baiat. spun stins. Si doctorul ma fixa mirat cu privirea.

-Pai si de ce nu intrebi dumneata? 

-Fiindca e mai sensibil. Eu sunt prietenul sau. Drept ce ma luati doctore? se lua de el pornit Joo Won. 

-Astfel de informatii nu se ofera decat familiei persoanei in cauza.

-Este in regula, am auzit si eu. Faceti ce trebuie sa fie facut.

-Prea bland, esti mereu, ca intotdeauna. Nu se spune asta. Ci mai degraba, nu uitati de munca pe o prestati.

-Stiu si eu domnule ca am o datorie ca doctor fata de pacienti.

-Si asta incepe cu "Pai"?

-Sunteti cumva critic?

-Nu, dar nici insensibil ca dumneata. Sunteti cumva indoielnic? Insa, ca persoana?

-Ajunge, Joo Won. spun stins. Si atunci ma indrept spre usa. Daca ma mai uit mult la fiul meu vanat, inconstient pe acel pat, simt ca voi lesina la randul meu. Ma intorc imediat. 

-Unde mergi? ma chestiona acum si intru in gura lui Joo Won.

Ma vazu ca-s palid.

Ma simtise.