Firma

Lovitura

Perspectiva Seo-joon

Ies din biroul psihiatrului cu o mutra innegurata pe chip. Dar cand dau insa cu privirea de Byung ma mai calmez in urmatoarea clipa.

-Chiar nu ai plecat. spun amuzat. Si el se stramba cand ma auzi. Si fu tentat sa imi zica insa una si buna. Dar se abtinu.

-Cum sa te las aici singur? Ti-am zis ca suntem impreuna in asta. Ce-a spus doctorul?

-Inca o luma incet. Ma considera un caz iesit din comun. Se mira cum de am rezistat in toti anii astia.

-Nu te mai purta de parca ai fi bolnav. Nu esti. ma incuraja el si ma atinse cu blandete pe brat.

-Ba sunt, chiar am ceva, aici. spun si ma izbesc usor peste frunte. Se pare ca Joo Won chiar avea dreptate. Diagnosticul lui a fost bun, tipul asta mi-a spus la fel, din prima saptamana, cand am fost la el. 

Trecusera doua saptamani de la discutia noastra de la masa. Dar, fata de restul eu tot nu ma simteam usurat. La fel ca Joo Won, aveam sentimentul ca ceva rau se va petrece curand. Nu aveam insa habar ce anume.

-VA trece si acest stres post-traumatic, sau ce e ala. Nu suna asa rau.

-Stai sa vezi simptomele. Ajunsesem aproape in faza finala. Nu a fost depistata in faza de inceput.

-Nu mai fii asa dur cu tine, pari sa iti revii de la saptamana la saptamana.

-Asta fiindca iau si antidepresive. imi zic amuzat. Am ajuns exact ca cei din filme, cu pastile dupa mine.

-Vei fi curand bine si nu le vei mai lua. Nu te mai gandi la asta. Nu esti nebun, haide. Avem ceva de aflat astazi.

-E si el aici, nu? il intreb dupa ce iesim din cladire. Si Byung dadu scurt din cap.

-Da, tocmai ce s-a despartit de Ye-ji. Se pare ca in ultima perioada numai impreuna ii vezi. Merita si ei sa fie acum fericiti, dupa toate astea.

-Mie nu imi vine sa cred ca s-a potololit asa brusc, pe moment. Ma sperie asta, Byung. E sora EI, a acelei tipe. DACA seamana cu ea?

-Inca te simti bantuit de trecut? Uita-l. Chiar de-ar fi asa, nu mai esti singur. Te voi apara.

-La fel cum ai facut atunci in birou? CE FEL DE ARTE MARTIALE STII TU MA ROG?

-Stiu, dar nu am mai practicat demult. Ai dori sa te oferi ca voluntar?

-Am la mine acasa sac de boxa, daca te intereseaza. Nu e de ajuns ca ma boxezi la pat, vrei si in bot sa mi-o dai?

-Nu te mai plange atat. pufni el sec. Doar accepta si gata.

-TOT va veni si ziua aia.

-Viseaza mult si bine.

-CAND voi fi si eu acolo sus. ii zic si il arat cu degetul. Imi dadu peste brat si ranji.

-Te invit, sa mi-o prezinti, poate cand oi fi beat. 

-Asa ma iubesti tu pe mine? ii zic si ii trag atunci un cot plin de forta.

Gata sa il si zbor intr-un panou publicitar.

-Fii mai atent, doar nu vrei sa ma vezi din nou in spital, nu? pufni el amuzat. 

Joo Won se afla sprijinit de masina lui Byung. Si vorbea acum la telefon.

-Din nou gemenii diabolici? intreb si ma stramb prelung. Voi nu va saturat niciodata sa vorbiti?

-Esti sigur ca nu poti veni?tuna mirat Joo Won. Sigur e totul in regula? Okay? Ne vedem mai tarziu.