Firma

Inceputuri

Perspectiva Emily

"Ori de cate ori vezi florile de cires sa te gandesti la mine. "

Fata priveste in tacere spre traficul dinaintea ei. Este calma, la exterior. Dar cine poate spune ce simte ea insa?

"Ori de cate vezi un drum de cale ferata, sau batatorit de vreme, sa iti reamintesti ca undeva acolo, sora ta iti cheama numele. Si deplange singuratatea care o inconjoara."

Paseste lin, gratios, precum o lebada pe trecerea de pietoni. Cu ochi pierduti incearca sa evite copacii deja infloriti din jur. 

"Cred ca cel mai frumos moment al zilei este seara. Cand lumina se stinge, dar nu paleste. Ci o gasesti insa sub alte forme. Le vezi, Emily? Cum ti se par? 

-Nu imi place lumina, nu vad ce e asa important la ea.

-De ce o ignori? Candva poate vei fi invaluita de ea. Ori izbita de acel alb al ei fara de cusur."

Traverseaza strada. Si se uita in jur. La oamenii care trec si o imbrancesc furiosi. Unii sunt grabiti. Altii rad. Toti se veselesc. Ori sunt cuprinsi de ganduri negre.

Ea de ce nu mai simte insa nimic? 

"Fiorul emotiilor este totul. "

Un zambet cald ii facu inima sa sara in piept.

Zambetul surorii ei.

Fata ajunse in final pe partea opusa a strazii. Chiar atunci o petala de floare de cires ii cazu pe haina. 

"Iubesc asa mult florile de cires. Nu seamana ele cu sufletul nostru? Asa de gingas...si plapand. "

Nu arunca vreo privire si indeparta grabita floarea de pe haina. Pornind spre una din cladirile ce se ridicau inainte si se vedeau printre copacii roz.

"Ma tem, Emily. Esti asa prinsa in lumea ta ACOLO. Incat ma tem, ca m-ai uitat, pe mine, cea de aici. Drumul dintre noi este lung. Dar nu il lasa sa ne desparta."

Tocurile ii pacane pe pavaj. Toti isi mai intorc privirile sa se uite la ea. Dar ochii ei sunt fixati doar asupra cladirii intunecate din fata ei.

"Ne aflam la colturi opuse de lume, dar pentru mine ramai sora mea cea mica si nebunatica. Te iubesc, Emily. Stii ca esti cea mai scumpa persoana din viata. Draga mea sora. Draga mea...

Tocurile nu mai tacane in asfalt cu duritate. Ci se opresc in fata firmei. Una din cele mai cunoscute firme din Seoul. Numele ei insa nu va fi rostit de buzele ei. NICIODATA.

"Nu ma uita niciodata surioara. As vrea sa vorbim mai mult. Am multe sa iti povestesc! Sunt asa fericita. Cred ca mi-am gasit in sfarsit, dupa atat de mult timp acea dragoste vesnica. La care visam amandoua. Nu rade. DRAGOSTEA ASTA NE VA SCHIMBA VIATA, AMANDURORA."

Cat de mult adevar.

Lipsa minciunii din vocea ei si acum ii perturba simturile.

Si daca...?

Ajunge in fata usilor firmei, pe care intra fara sa mai priveasca in urma. De data atsa fara vreun C.V.

"Vreau sa ajung si eu acolo. Cand voi fi mai mare.

-De ce? Nu iti mai place acolo?

-Sa il intalnesc pe el.

-Oh, da el...

-De ce esti trista? Vocea ta...

-Ah, ti se pare. Il iubesc asa mult. Crede-ma, dupa atat de mult timp, incat nici mie nu imi vine sa cred uneori. SIMT CA AS FACE TOTUL PENTRU EL. CHIAR SA MOR DIN DRAGOSTE PENTRU EL. STII?"

AS FACE TOTUL PENTRU EL.

Se opreste in fata receptiei si intreaba unde este biroul directorului companiei.

-Aveti cumva un appointment? este intreabata direct.

-Mi s-a spus sa fiu astazi, am aplicat pentru postul de secretara acum trei saptamani. Mi s-a spus dupa interviu sa revin astazi. 

-Inteleg, urmati-ma.

"AS FACE TOTUL PENTRU EL."

NU A MERITAT insa.

"CHIAR SI SA MOR DIN DRAGOSTE PENTRU EL."

NU POATE FI ADEVARAT...

STII?

ASA A SI FOST.

-AICI este biroul directorului companiei. Nu pierdeti mult vremea. Domnul are un program incarcat astazi. 

-Am inteles. tuna ea cu voce rezonabila.

Si patrunde inauntru sigura pe sine.