IX

68 5 0
                                    

Încă o zi friguroasă de scoală pentru Catlin. Afara ninsoarea se potolise, dar zăpada ajungea cu ușurință pana la genunchi. Blonda se mira cum școlile nu se închiseseră pana acum. Afara erau câțiva copilași cu săniile, iar alții doar făceau oameni de zăpadă. Li s-ar fi alăturat și ea dacă nu ar fi trebuit sa meargă la liceu. Ca de obicei era pe punctul de a întârzia, asa că-și lua ochii de la copii și își mari pasul, intrând în metroul cald și uscat.

Parca iarna ii făcea în ciuda. Era sfârșitul lui februarie, dar afara arata ca și cum abia ar fi început iarna! Catlin intra revoltată într-o patiserie mica din metrou, luându-și o merdenea fierbinte și un ceai de la aparatul din apropiere. Așteptă liniștită venirea trenului, simțind căldura produsă de lichidul roșiatic ce mirosea grozav, a fructe de pădure.

Ajunse la scoală la fix. O zări pe profa cu care avea ora, pe hol, asa ca alerga pana în clasă, fiindcă era sătulă de predici. Se așeză în banca, salutându-l pe Luke. El ii zâmbi, dar nu apuca sa ii mai spună ceva, caci ușa se deschise și profesoara de istorie intră. Femeia aceea era sobră și limbajul ei era mereu formal și rece. Niciodată nu schița vreun zâmbet în fata nimănui. Si pe deasupra era și în vârstă. Cu toate acestea, era preferata lui Catlin. Ii plăcea fiindcă preda foarte bine și parca spunea o poveste. Astfel media ei la istorie era una destul de bunicică, având în vedere strictețea doamnei.

Pauza fu anunțată, iar Catlin se întoarse la banca lui Luke pentru a-și continua conversația neterminată.

-Nu m-ai sunat. Se făcu Luke auzit, parca reproșându-i faptul ca nu îl contactase.

- Am uitat. Ai așteptat telefonul meu? Îl tachina ea râzând.

Luke se bosumflă, ținându-și mâinile la piept, ceea ce o făcu pe Catlin doar sa râdă mai tare decât o făcea deja. Merseră amândoi pentru a-și lua echipamentele de sport din dulapurile ce se aflau pe hol. Se despărțiră la vestiare.

Catlin se schimba de uniformă, în niște pantaloni scurți, fiindcă era foarte cald în sala de sport mai nou. Se pare ca instalaseră o noua unitate centrala ce producea multa căldură. Ramase în sutien, vrând să-și pună tricoul pe ea, când un coleg cu glume proaste, deschise ușa vestiarului fetelor larg, iar Catlin stătea fix în mijlocul încăperii. Ironia fu ca Luke trecu pe acolo chiar când ușa fu deschisă. Catlin împietri, când îl văzu pe Luke cum se uita la jumătatea dezgolita a corpului ei. Celelalte fete începură sa tipe, pana când Luke își reveni din transă și le închise ușa.

Era roșu tot. Se putea observa ca Catlin avea ceva forme, numai prin cămașă, dar doar în sutien arata și mai bine. Pleacă repede în sala, dregându-și vocea. Catlin își simțea inima bătând cu putere. Parca înghețase pe loc când ii întâlni privirea lui Luke, mai devreme. Inghiți în sec, luând tricoul și îmbrăcându-l. Cum avea sa dea ochii cu el, acum? Nici nu avu prea mult timp sa gândească fiindcă soneria de făcu auzita, ceea ce însemna ca ora începuse. Toate fetele ieșiră din vestiar, îndreptându-se spre sala de sport. Catlin își lua inima-n dinți și intra ultima. Luke o observa imediat și obrajii lui prinseră o tentă rozalie.

Fața blondei nu trăda vreun sentiment. Se uita în alta parte, evitând sa facă contact cu ochii lui Luke. Începură cu toții încălzirea. Băieții primii, iar fetele în urma lor. Catlin îl putea vedea pe Luke cum alerga. Mușchii lui era vizibili, fiindcă purta doar un maiou negru și niște pantaloni de trening lungi. Era înalt și musculos, iar numai privindu-l Catlin simțea acei fluturi în stomac. Fără să-și dea seama se îndrăgostise de el. Nici nu realizase cum și când, doar se întâmplase. Nu știa dacă și Luke simțea la fel și asta o măcina pe dinăuntru.

Ora lua sfârșit, iar fiecare se schimbă un uniforme. Catlin după ce se schimba, fugi în clasa fără sa se mai uite după Luke. Nu voia sa-l vadă din cauza ca s-ar fi simțit extrem de jenant. Chiar și când se gândea la ce se întâmplase mai devreme se înroșea instantaneu.

Încă puțin și venea pauza de prânz, mult așteptată de Catlin. Stomacul ei o anunța ca nu mâncase nimic, în afara de merdeneaua de dimineață.

Luke nu mai putea da ochii cu blonda ce-i stătea în fata. Nu știa ce ar fi trebuit sa-i spună. Nu fusese vina lui, deci nu avea de ce să-și ceara scuze fata de ea, dar nici sa se comporte ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat nu putea. Nu ii ieșeau cuvintele din gura, când o vedea. Începea sa sughita, gândindu-se la imaginea ei în sutien. Dar trebuia sa recunoască, i-a plăcut ce văzuse atunci.


His true colorsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum