Chemical

1.0

Lauren a ieșit din camera lui Jamie. A închis ușa în urma ei. Acum stătea în hol, nedumerită. Nu știa unde să se ducă și nu era nimeni prin preajmă. A luat-o la stânga, dând de niște scări. Le-a coborât, ajungând în camera de zi. A ridicat din umeri, bucuroasă. L-a văzut pe canapea pe Mike. A alergat spre el bucuroasă. S-a trântit pe canapea, sperându-l pe brunet.

— Jamie m-a lăsat să explorez casa și eu vreau neapărat să văd grădina. Haide.

L-a luat pe Mike de mână, îndreptându-se cu pași rapizi spre ușă, trăgându-l după ea pe bietul băiat. A pus mâna pe clanță, dar imediat, o voce feminină și aspră îi opri. Lauren s-a întors uitându-se la Leila care stătea cu mâinile încrucișate la piept.

— Unde credeți că vă duceți? a întrebat, apropiindu-se de ei, cu pași de viperă. Lauren a pufnit.

— Jamie m-a lăsat să mă duc în grădină. Dacă vrei să vii cu noi, vino, dacă nu, lasă-ne în pace și nu ne distruge distracția.

Și cu astea spuse, Lauren a apăsat pe clanță, deschizând ușa. A ieșit afară, zâmbind. Vântul adia cu o putere mare, făcând-o pe Lauren să se cutremure din cauza curenților. Era puțin rece. I-a dat drumul la mână lui Mike și a făcut un pas în față. A fost imediat oprită de un corp solid.

— Nu cred că aveți voie să ieșiți, domnișoară, a spus un bărbat înalt și bine făcut.

Lauren a gemut potestativ și s-a uitat la Mike. El și-a dat ochii peste cap și și-a scos telefonul din buzunar. A apelat un număr și s-a depărtat de Lauren ca să nu audă conversația. S-a întors după câteva clipe, acum stând liniștit lângă Lauren.

Bărbatul și-a dus mâna la ureche, unde avea o cască. A dat ușor din cap și le-a făcut loc lui Mike și lui Lauren. Un murmur urmat de o înjurătură s-a auzit din spatele lor, făcând-o pe Lauren să tresară încet. Leila o înjurase.

Nu făcuse nimic. De-abia își câștigase puțin din libertate. Și din câte își amintea ea, din cauza lui Leila a fost pedepsită. Ea îi aducea ghinion. Ar fi bine să se îndepărteze de ea, dacă ține la viața ei.

Mike a dus-o pe Lauren în grădină. Era mare, frumoasă și plină de flori. S-a apropiat de un trandafir alb și l-a rupt. Și l-a apropiat de nas și i-a mirosit parfumul specific acestei flori. Și-a înfipt mai apoi un țep în deget, lăsând sângele să curgă ușor pe pământ. Și-a ridicat degetul rănit deasupra trandafirului, lăsând sângele ei să coloreze petalele.

A gemut când Mike i-a luat degetul și i l-a șters. Se uitau urât unul la altul. Parcă se întreceau din priviri. Cine este mai dur și cine cedează mai repede? Lauren era hotărâtă să câștige. I-a zâmbit șmecherește lui Mike și și-a îndreptat privirea spre Leila care se uita la o floare. Se vedea că nu era obișnuită să iasă afară. Oare Jamie le interzicea asta?

Fiecare secundă petrecută în acea grădină îi amintea de copilăria ei. Când era mică, Lauren obișnuia să planteze flori cu bunica ei în grădină. Era un moment liniștit și frumos. Își adora bunica, era totul pentru ea. Dar din păcate, murise când ea făcuse cincisprezece ani. Fix de ziua ei.

— Îți place să te simți liberă, nu? a întrebat o voce din spatele ei.

Lauren a tresărit și s-a întors. Jamie stătea cu brațele încrucișate la piept, uitându-se la ea. Mike și Leila parcă se evaporase brusc. Niciunul nu mai era aici, nici bărbatul care a oprit-o când a ieșit din casă. Erau numai ei doi și grădina plină cu trandafiri.

— Cui nu i-ar plăcea să fie liber, Jamie? a întrebat, privind trandafirul din mâna ei.

— Mie, a răspuns, luându-i floarea din mână. Este sângele tău? a întrebat, analizând atent trandafirul. Lauren a dat din cap în semn de da. De ce ai făcut asta? a întrebat-o din nou. Lauren a ridicat din umeri, nici ea neștiind de ce făcuse asta.

Nu voia să vorbească cu el, nu știa de ce. Poate era rușinată pentru că el o văzuse goală? Nu era prima oară când un băiat o vedea fără haine pe ea, dar la Jamie a reacționat diferit față de cum reacționa cu Calvin. Cu el era ceva diferit. O făcea să tremure fără s-o atingă. Și câteodată nu știa dacă tremura de frică sau de plăcere. Era un mister și pentru ea.

— Frumoasă grădină, a spus Lauren. Cine are grijă de ea? Grădinarul? a întrebat fata.

— Da, a răspuns Jamie, mirosind trandafirul, mânjindu-se ușor cu sângele lui Lauren pe nas. Lauren s-a apropiat de el, ștergându-l cu degetul mare pe nas. Mulțumesc mult, a rostit Jamie. Lauren a dat din cap. De ce nu vrei să vorbești, Lauren? Ești cam tăcută.

— Ai zis că am voie să ies să explorez împrejurimile, Jamie. Azi. Și profit de asta, cine știi când o să mai văd soarele după aceea. Nimeni nu știe ce te duce pe tine capul. Acum, dacă nu te superi, vreau să fiu singură.

Jamie a oftat, dar a plecat, lăsând-o acolo. Știa că Lauren nu va fugii. Și chiar dacă ar încerca, n-ar putea. Are gărzi peste tot, camere de supraveghere, de toate. Numai doar ca Lauren să nu reușească să scape.

Pentru că el nu-și poate permite o viață fără ea.