Broken

Capitolul 6

Mi-am deschis ochi incet, regretand cand razele soarelui au facut contact cu ei. I-am inchis la loc, dupa care i-am deschis incet, incercand sa ma obisnuiesc cu lumina. Camera matusii era fara bagajele de aseara si fara ea. Ma intreb daca a plecat fara sa isi ia la revedere? Dar nu putea face asta, stie ca m-ar rani daca nu si-ar lua la revedere. M-am ridicat din patul ei si m-am dus ls bucatarie sperand sa fie acolo. Am intrat in bucatarie, dar nici urma de Amelia sau Harry. M-am indreptat inspre masa pe care era asezata o farfurie cu clatite, langa care era o scrisoare.

" Scuze ca nu te-am trezit, doar ca dormeai atat de frumos si a fost una din serile in care nu ai avut cosmaruri, iar inima nu m-a lasat sa te trezesc. Oricum, nu cred ca puteam sa imi iau la revedere de la tine acolo la aeroport, ar fi fost mult prea dureros. Iti promit ca o sa te sun imediat ce pot. Ai grija de tine. Te iubesc.
-Amelia xx "

Chiar a plecat. Speram sa pot sa imi iau la revedere de la ea cum se cuvine, dar se pare ca in viata chiar nu primesti ce iti doresti niciodata. M-am pus la masa si am mancat clatitele lasate de Amelia. Cand am terminat mi-am spalat farfuria, dupa care mi-am luat pastilele.

Am urcat scarile si m-am dus in baie sa fac un dus si sa ma spal pe dinti. Mi-am dat hainele jos, lasandu-le pe gresie. Am intrat in cabina de dus relaxandu-mi toti muschii cand am simtit cum picaturile de apa calda fac contact cu pielea mea. Urasc sa fac dusuri lungi pentru ca de fiecare data gasesc ceva la care sa ma gandesc. Cateodata ma intreb cum se simte sa mori, te simti in sfarsit libera sau e un iad mai mare ca cel de pe pamant? De fiecare data sunt geloasa cand cineva se omoara, sunt geloasa pentru ca acea persoana a avut curajul sa o faca iar eu nu.

Am lasat ca apa sa imi curga inca odata pe corp, dupa care am iesit din cabina de dus. Mi-am infasurat prosopul in jurul meu si am iesit din baie. Am apasat pe clanta usii din dormitorul meu, dar inainte sa pot intra i-am auzit vocea lui Harry.

- Hei, vrei sa iesi in seara asta? Adica putem merge intr-un club si iti promit ca nu o sa beau. Eu ies cu prietenii si ma gandeam ca nu vrei sa stai singura.

- Ahm, nu mersi, prefer sa stau in casa.

- Okay. Pai cred ca o sa ma duc singur, spune ducandu-se in camera lui.

Am intrat in camera mea si m-am imbracat in niste pantaloni de trening scurti si tricoul fratelui meu. M-am pus in pat si am apelat-o pe Miranda. A sunat de cateva ori dupa care a intrat casuta vocala. Cred ca are treaba sau doar nu poate raspunde momentan. M-am uitat la ceas care arata deja ora 13:30. M-am dat jos din pat si mi-am luat laptopul de pe birou incercand sa gasesc un film la care sa ma uit. Am gasit un film la care vreau de mult sa ma uit, dar nu am avut niciodata ocazia, The last song. M-am pus in pat cu laptopul pe picioarele mele urmarind linistita filmul.

Filmul s-a sfarsit, iar eu inca stau si ma uit la ecran plangand. A fost atat de profun si cu atat de multe sentimente. Poate acum ceva timp as fi zis ca e un film banal, dar acum ca stiu cum e sa iti pierzi parintii, parca am resimtit fiecare clipa in care ii pierdeam putin cate putin. Mi-am sters lacrimile si m-am ridicat din pat ducandu-ma la dulap. Am deschis ultimul sertar si am luat dosarul in care aveam desenele si unele ganduri puse pe hartie. Le-am luat una cate una si le-am analizant atent amintindu-mi cand le-am facut si cu ce motiv. Nici unul nu era normal, toate erau pline de emotii si sentimente, majoritatea de furie sau depresivitate printre care se mai gaseau cateva care descriau pura dragoste. Toate erau dinainte de moartea parintilor. Dupa ce ei s-au dus am renuntat la tot ce faceam. La dansuri, la desenat si la cantat. Dintre toate, dansul a fost cel mai greu de parasit. Pentru mine dansul nu era o pasiune era un stil de viata.

Pentru prima data de cand parintii mei au murit, simt nevoia sa desenez. Cum nu sunt foarte buna la comunicat cu alti oameni, imi exprim sentimentele prin alte cai, iar unul din acestea este desenatul. M-am lasat condusa de propria imaginatie si am facut un desen alb-negru cu o fata care se arunca dupa un bloc, simtindu-se in sfarsit libera. Am facut ultimele retusuri, dupa care am privit mandra la rezultat. Ma simteam atat de bine acum ca am desenat, ca am putut sa imi exprim sentimentele in modul meu. Am lasat desenul pe birou impreuna cu celelalte si m-am pus in pat. Stomacul meu a inceput sa scoata sunete ciudate incercand sa imi zica ca are nevoie de mancare. M-am uitat la ceas care arata ora 17:15. Cat de repede a trecut timpul!

Am iesit din camera indreptandu-ma inspre bucatarie. M-am uitat ce avem in frigider si tot ce imi placea era pizza pe care a facut-o Amelia. E o bucatareasa extraordinara si cu siguranta imi va lipsi mancarea ei.

Mi-am luat o felie din pizza si am inceput sa mananc. Am spalat farfuria dupa care am baut un pahar de suc de mere. Mi-am luat pastilele si m-am dus in sfarsit in camera mea. Mi-am luat telefonul si am incercat sa o sun pe Miranda din nou. Am lasat sa sune de cateva ori si am vrut sa inchid, dar vocea ei m-a oprit.

- Vrei sa nu ma mai suni? tipa in telefon, facandu-ma sa tresar.

- S-s-scuze daca te-am deranjat, voiam doar sa vorbim, reusesc sa spun. Niciodata nu ai tipat la mine, spun incet.

-Ei bine, totul are un inceput. Uite, nu o lua personal, dar nu vreau sa ma mai cauti, spune aspru.

- D-d-dar... am incercat sa primesc o explicatie pentru ce se intampla, dar mi-a inchis telefonul in nas.

Am trantit telefonul pe pat, incercand ma linistesc. Niciodata nu a tipat la mine. Niciodata nu a vorbit asa cu mine. Ceva s-a intamplat cu ea si vreau sa stiu ce. Vreau sa vorbeasca cu mine despre asta si sa rezolvam lucrurile impreuna. M-am pus in pat incercand sa ma gandesc la ce i s-ar fi putut intampla, cand soneria a inceput sa rasune in casa goala. Am alergat pana la parter si am deschis usa. In fata mea era baiatul blond impreuna cu gasca lui. M-am uitat la iei ciudat dupa care Michael a venit si m-a imbratisat.

- Hei, Zoe! Ce faci? Harry e acasa? intreaba tot Michael incercand sa creeze o atmosfera mai placuta.

- Ahm, c-cred ca a p-plecat la o-o petrecere, raspund incet.

- Vrei sa incetezi cu balbaitul? intreaba blondul. Nu prea cred, trebuia sa ne intalnim aici la 18:15.

- Okay, v-vreti sa intrati s-sa il a-ssteptati? i-am intrebat facandu-le loc sa intre.

Au intrat pe rand asezandu-se pe canapeaua din sufragerie. I-am intrebat daca vor ceva de baut, dar au zis ca isi pot lua singuri. M-am scuzat si m-am dus in camera mea dupa telefon. L-am apelat pe Harry si i-am spus ca au venit acesti baieti la noi ,iar el doar a zis sa le spun ca va fi imediat aici. M-am intors in sufragerie unde fiecare, cu exceptia lui Luke care nu era aici, avea cate o doza de bere in mana. Nici nu stiam ca avem asa ceva.

- Harry a z-zis ca v-a ajunge in c-curand.

- Ce sunt astea? intreaba Luke care a venit cu pastilele mele in mana din bucatarie.

- Scuza-ma de c-cand e treaba t-ta? spun incercand sa le iau din mana lui, dar e cu mult mai mare decat mine.

- Nu ti le dau pana cand nu imi zici pentru ce sunt.

- Sunt niste pastile, spun reusind sa le iau din mana lui.

- Pentru cine? intreaba curios.

- Chiar nu c-cred ca te p-priveste pe t-tine.

- Crede-ma stiu casa asta de zece ori mai bine ca tine si la fel si pe Amelia si Harry, spune in timp ce usa se deschide pe ea intrand un Harry nervos.

*****

Hei, am pus in sfarsit un nou capitol. Sper sa va placa si acest capitol. Va iubesc!