Ochi demonici // Finalizată//

Cap 7- Căzută în capcană

   Chicotitul ăla îmi este cunoscut. Cum pot să îl uit pe cel care m-a luat sub aripa lui când am vrut să îmi schimb destinul?  Alex îmi face semn să vin lângă el şi aşa fac, nu pentru că e şeful meu ci pentru că vreau să îl văd pe Simon. Zâmbesc larg, mă aproprii de scaun lui Alexander ca să îl văd pe Simon, dar şeful mă prinde de şolduri şi mă trage în braţele lui. Tresar surprinsă de gest, apoi mă aşez mai bine pe picioarele sale. Îl simt încordat sub mine şi zâmbesc mulţumită de reacţie. Dacă el a vrut să îi stau în braţe, bine, dar acest lucru vine şi cu consecinţe.

  Mă uit atent la ecranul leptop-ului din faţa mea şi zâmbesc larg când îi văd faţa atât de familiară a lui Simon. Acesta îmi împărtăşea fericirea, iar eu pot observa cu uşurinţă dispariţia cearcănelor pe care le avea acum o săptămână. Chiar merită pensionarea, îi face bine.

  - Bună, Rihana! Ce face scumpa mea  bomboană? îmi spune vesel Simon.

  - Foarte bine. Dar tu? întreb zâmbind larg.

  - Nu la fel de bine ca şi tine. Am auzit de mica ta bătaie de aseară...

   Mă întorc cu privirea mea sfidătoare   la Alexander care îmi zâmbeşte inocent. Îmi dau ochii peste cap nervoasă. Ce sifonar! Bine... E un sifonar sexi. Ca să mă răzbun puţin, mă mai frec puţin de el şi dau de un penis mare şi gros. Un frison îmi traversează şira spinării şi înghit în sec.

-... Sunt foarte mândru de tine! Tot dacă a fost un lucru prostesc să pleci seara fără nici măcar o armă.
continuă Simon bucuros. 

  - O să am una în viitor, unchiule! îi promit zâmbitoare.

- Dacă tot avem discuţia asta, nepotul meu are un dar pentru tine. mă informează Simon, iar eu mă întorc spre Alex care scoate din sertarul biroului o cutie din catifea neagră şi lungă.

  Mi-o înmânează fără să scoată vreun sunet. O iau încet din mâna lui, apoi îl privesc chiorâş pe Alexander. El îmi zâmbeşte seducător şi îşi arată dinţii albi imaculaţi. Inghit în sec şi deschid cutia din catifea. Înăuntrul ei se afla un pumnal auriu cu o inscripție mică pe o parte a mânerului. Scria:. Ai grijă de tine. Cu drag, Alexander." . Wow! Mi-a înmuiat inima cu acest cadou.  Ador pumnalul,  are lama fină care poate tăia cu uşurinţă orice gât de om, iar mânerul e perfect pentru a ţine pumnalul în mai multe poziţii comode.

Mâna lui Alex se aşează strategic pe piciorul meu, dar sunt prea atrasă de obiectul auriu din mâinile mele ca să obiectez.

  - După misiunea cu balul, m-am gândit să îţi ofer un dar pentru tot ce ţi s-a întâmplat. Aseară am ştiut ce să îţi iau. spune Alex rânjind mulţumit.

   - Îl ADOR!  strig fericită şi îl iau în braţe fără să mă gândesc de două ori.

   Îl strâng cu multă afecţiune, iar după câteva secunde braţele lui puternice îmi înfăşoară încet talia. Îmi aşez capul în scobitura gâtului său şi închid ochii mulţumită. Mă simt ca intr-o telenovelă proastă cu mult romantism.

  - Ca să ştii, e făcut din aur. îmi şopteşte Alexander lângă urechea mea.

  Tresar surprinsă şi mă îndepărtez brusc de Alex. După faţa lui, sigur îi displace că nu îl mai îmbrăţişez.

  - Nu pot accepta asemenea cadou! zic hotărâtă.

  - Nici să nu aud! îmi răspunde Alex dur.

  Mă uit încruntată la el, apoi dau din umeri. E cadou, îmi place, îl accept. Învârt pumnalul odată în aer şi îl prind de mânerul auriu. După ce aşez încet frumosul obiect la loc în cutie, observ că mâna lui Alexander a urcat pe piciorul meu, iar acum se află pe fundul meu. Decid să nu o dau deoparte. Îmi place cum se simte. Ce gest de fată uşuratică!