Moonlight Angel

Capitolul 4

     Petrecerea începuse de ceva timp, iar ecoul muzicii se auzea până în camera mea. Nu puteam sa citesc, nu puteam să fac mai nimic deoarece nu puteam să mă concentrez deloc. Încă eram îmbrăcată in hainele de la prânz  așa că m-am dat jos din pat si am iesit pe ușă.
     Nu imi păsa ca toate fetele erau îmbrăcate in haine sumare, iar privirile băieților mă ocoleau, voiam doar sa ies din camera aia pentru a lua o gură de aer.
     De data aceasta, băieții nu erau in grădină, iar jocul lor copilăresc nu se mai desfășura. Am iesit în curtea din spate si m-am asezat cu picioarele încrucișate pe marginea piscinei. Mă uitam la reflexia cerului din apa bazinului si incercam să ghicesc contestațiile afișate pe dos. Cerul nopții a fost mereu slăbiciunea mea, tot timpul a avut o putere asupra mea, avea forța de a mă himnotiza. Cand eram mică, visul meu a fost să zbor printre stele, să pot să mă scald în lumina lunii și să cânt stelelor. În seara precedentă am visat exact ceea ce mi-am dorit de ani de zile.
     Apa se unduia in fața mea și mă liniștea. Am simțit o mana pe umărul meu, așa că m-am întors.
     În stânga mea era chiar fata care s-a lovit de mine și a varsat paharul de vin.
     -Hey! Păreai foarte concentrată și nu am vrut să te deranjez. M-am uitat la tine cateva minute apoi m-am hotărât să vorbesc cu tine. Ce faci?
     -Bună Sara! Am iesit puțin pentru o gură de aer proaspăt și m-am decis să stau aici. Tu, ce faci?
     Se așează lângă mine pe marginea bazinului și își ridică genunchii la piept.
     -Aseară am cunoscut un tip la petrecere... Am vorbit mult, am dansat si ne-am înțeles foarte bine. După ce m-am lovit de tine și am cauzat întreaga problema cu vinul care mi-a luat mult să o rezolv, el deja plecase de la petrecere și nu știu nici o informație despre el înafară de numele lui. Credeam ca o să-l revăd în seara asta, dar nu a mai venit. Pot spune ca sunt okay.
     -Imi pare rău! Spun in timp ce o iau de mână. Nu îți pierde speranța, mai ales cand ai atatea șanse să il revezi! Așteaptă până la finalul nopții, iar dacă el nu apare, caută-l pe facebook! Dacă nu are facebook, atunci pot sa ii întreb pe băieți despre el, cel mai probabil o să știe cine este deoarece se află pe lista de invitați! Speranța moare ultima, înțelegi?
     În ochii ei pot sa citesc recunoștința si un început de speranță.
     -Multumesc enorm! Ești genială! Spune si mă ia în brațe. Nu vreau să par băgăcioasă, dar care este faza cu tine și cu băieții? Spune Sara cu ochii sclipitori plini de curiozitate.
     -Nu stiu dacă știi, dar băieții au organizat un concurs, mai exact concursul Meet you There. M-am înscris doar pentru ca toate colegele mele de clasă au facut-o, iar eu am spus că o să încerc chiar daca nu aveam nici o șansă să câștig. Am completat un formular online cu o groază de cerințe si date personale, am atașat un link cu poze cu mine și am trimis totul împreună cu un clip cu mine cântând la chitară o piesă compusă de mine. Am facut toate aceste lucruri cu cateva luni in urmă, iar acum două săptămâni am primit un telefon în care am fost anunțată că am câștigat premiul cel mare si că o să am oportunitatea să imi petrec o săptămână cu trupa și la finalul săptămânii o să particip la concertul lor. Am facut o groază de înțelegeri cu părinții mei, am luat toti banii mei puși deoparte si am reușit să le prezint o întreagă viziune asupra lucrurilor pe care le am de castigat după călătoria asta. După ce i-am convins și totul a fost aranjat, lucrurile au început să se întâmple. Sunt aici de două zile si tot nu pot sa cred cât de norocoasă sunt că am ajuns aici. O sa pară ciudat, dar sunt fana lor de ani de zile. Niciodată nu am crezut că o să-i întâlneasc si o sa ii cunosc, dar uite că imposibilul poate sa devină posibil.
     Sarah începe sa zâmbească.
     -Spui asta doar ca să imi demonstrezi că tu ai reușit să îi cunosti pe băieți chair daca nu aveai nici o șansă, iar eu am atatea șanse să îl întâlnesc iar și tot ma plâng?
     -Nu voiam să spun asta, dar e bine că ai reușit să înțelegi ceva din povestea mea. Ma uit in ochii ei si ii zâmbesc.
     -Băieții sunt minunați! Am fost colegă de liceu cu Luke, Michael si Calum, asta până să se lase de liceu pentru muzică. Ideea este că încă ținem legătura. Cred ca ne ajută si faptul ca suntem vecini, adică stau la cateva case distanță. Stai! Cred ca îl văd!
     Se ridică de pe marginea piscinei si mă mai ia încă o dată în brațe.
     -Iti multumesc mult pentru tot! Ești minunată!
     Începe să fugă spre casă și să îl strige. Privirea mea s-a întors inapoi spre apa din bazin. Norii de pe cer au dispărut, iar acum stelele din piscină străluceau mult mai puternic. Acest lucru m-a convins să imi ridic privirea spre cerul de deasupra mea.
     În timp ce respiram aerul curat si admiram cerul, am observat că pe casă era o ieșire spre acoperiș.  Imediat am început sa simt o chemare puternică și nu m-am putut împotrivi deloc.
     M-am ridicat de pe marginea piscinei și am intrat in casă. Muzica a început iar să sune, dar nici ea și nici oamenii nu mă puteau opri sa ajung acolo. Am urcat scările si am început să pășesc pe holul familiar. La capătul acestuia, pe peretele drept, era ușa lui Calum, iar drept in față era încă o ușă. Am încercat să deschid ușa, dar aceasta era încuiată. M-am dus in camera mea si am adus o agrafă de păr, iar într-un final am deschis ușa. Mi-am prins agrafa în parul meu de culoarea caramelului si am dat ușa la perete.
     De partea cealaltă a ușii se afla o camera minusculă, ca o cămară, doar că aceasta era plina cu hartii si lucruri personale. Nu am vrut să mă uit prea mult la ele deoarece nu voiam să încalc si mai mult intimitatea posesorului obiectelor. Mi-am ridicat privirea spre scara de fier din fața mea si am simțit că misiunea este aproape îndeplinită. Am închis ușa in urma mea si am început să urc. La finalul scării se afla o trapă pe care am ridicat-o destul de ușor, iar în secunda următoare am ajuns pe acoperiș.
     Mă simțeam ca o prințesă într-un turn la înălțime. Peisajul era absolut superb, iar luminile orașului păreau o refelxie a stelelor de pe cer. Aerul noptii de vară era înmiresmat, iar muzica stridentă de la parter parcă nici nu se mai auzea.
     M-am așezat pe marginea balconului de pe acoperiș și am realizat că locul acesta este locul meu preferat. In depărtare puteam vedea luminile mașinilor care se mișcau, păreau niste licurici gingași ce se bucură de frumusețea lunii de argint.
     Am stat ceva timp admirând peisajul ca o ciudată, până cand am auzit un zgomot in spatele meu. M-am întors rapid spre sursa sunetului si am vazut ca trapa se mișcă.
     Atunci cand trapa s-a ridicat, Calum a pășit pe podeaua acoperișului. Privirea lui transmitea cea mai mare surprindere posibilă atunci cand m-a vazut.
     Este îmbrăcat cu blugii lui negrii, dar de data asta poartă un tricou negru ce ii acoperă jumătate din tatuajul de pe braț. Se uită la ochii mei si așteptă o explicație. Fără să il las să zică ceva, îi ofer informațiile pe care le așteaptă.
     -Sunt aici deoarece nu puteam să mai stau in camera mea. Cand eram în curtea din spate am vazut locul ăsta și am spus că o să am intimitate pe acoperiș.
     -Dar era inchis! Se uită de parcă încercă să își aducă aminte dacă era închis sau nu.
     -Am folosit agarfa asta! Spun in timp ce scot agrafa din păr ca să i-o arăt și îi zâmbesc.
     -Pot să mă așez lângă tine? Spune in timp ce deja se îndreaptă spre locul de lângă mine, apoi se așează.
     -Atât? Nu te superi că am intrat aici chiar daca era închis? Spun in timp ce ma uit la el mirată.
      -Ăsta este locul meu personal unde vin să compun și să stau singur. Nimeni nu vine aici niciodată, adică doar eu am cheia, iar băieții nu au fost aici deloc. Atunci cand am deschis  trapa si am văzut că cineva este aici, normal că am fost foarte surprins, dar nu sunt supărat. Daca altcineva era pe acoperiș aș fii fost foarte supărat, dar ai fost tu, așa că nu m-a deranjat deloc.
     Imi mut privirea spre el si mă uit în ochii lui analizându-i cuvintele. Calum nu pare atât de rău pe cum toți il descriu. Este mai rece si retras, dar nu vad în el nimic rau, văd doar un întreg ce nu este încălzit, vad ceva îmbibat în mister.
     -Deci aici compui? Intreb în timp ce  analizez micul balcon.
     -Dacă nu o să mă găsești vreodată, sigur mă aflu aici. Locul ăsta mă umple de inspirație și pur și simplu aici pot să scriu.
     -În seara asta ai venit aici ca să compui?
     -Da, am o groază de idei destul de ciudate, dar poate o să ajung să le înțeleg atunci cand o să le cant. Spune în timp ce îi apare o urmă de zâmbet pe față.
     -Locul în care compui este foarte important, dacă nu te simti în siguranță atunci cand scrii, ideile iau o forma diferită.
     -Deci și tu compui! Spune in timp ce își întoarce capul spre mine și imi oferă un zâmbet adevărat.
     -Nu pot spune că se numește compus. Doar scriu piese ce rămân într-un caiet până cand imi aduc aminte că există si ele acolo. Nu e mare lucru! Mă uit in ochii lui și cu ajutorul luminii lunii văd ca nu sunt negri, sunt căprui, un căprui diferit.
     -M-ai făcut să vreau să îți ascult piesele ca apoi să pot să râd de tine pentru ca ai spus ca nu sunt mare lucru. După ce imi spune asta imi face cu ochiul, iar eu încep să râd.
     -Nu exagera! Sunt groaznice! Nu se compară cu piesele tale, cu piesele voastre! Spun in timp ce mă gandesc că ele au fost inspirația mea.
     -Și eu cred că piesele mele sunt groaznice, dar uite că există și oameni cărora le place.
     Își ridică mâna si arată cu degetul spre mine, apoi se întoarce cu capul spre peisajul din fața noastră.
     -Uite... Am o întrebare stupidă si știu că nu îmi stă in fire sa fac așa ceva, dar am o singură viață si trebuie  să fiu bărbat.
      -Spune-mi! Promit să îți respect întrebarea! Spun în timp ce mă uit la profilului lui si îi analizez buzele mari.
     -Vrei să facem ceva mâine? Normal că dacă nu vrei, nu o să te oblig sau ceva si nici nu vreau sa accepți din cauza ca te simți prost dacă mă refuzi, dar mă gândeam să mergem cu mașina undeva.
     -Mi-ar plăcea!
     Cand spun asta Calum își întoarce capul spre mine și se uită mirat.
     -Da?
     -Da! Spun in timp ce mă ridic de pe marginea acoperișului si râd. Ne vedem mâine! Noapte bună!
     -Nopte bună, Mary! Spune Calum în timp ce la colțul gurii îi înflorește un zâmbet și se uita la mine până ce ii părăsesc câmpul vizual.

     După ce ajung înapoi in camera mea le dau un mesaj părinților mei pentru a le spune ca sunt bine, apoi imi pun căștile in urechi si incep sa ascult playlist-ul cu muzică preferată.