Moonlight Angel

Capitolul 3

Soarele încă nu răsărise, dar m-am trezit pentru a mă întoarce pe partea cealaltă. Ceva greu nu mă lăsa să mă mișc, nu mă lăsa să... Era o mână, o mână plina de cerneala neagră, o mana plina de mușchi, dar cu piele foarte catifelată. Atunci a inceput să imi functioneze crierul si toate s-au pus cap la cap. Adormisem lângă Calum in timp ce ne priveam. Nimic nu avea sens, nu putea fii adevărat. Ceața din mintea mea a dispărut si am început sa imi aduc aminte si de visul pe care l-am avut. Am visat cerul, luna si stelele, am simțit ca sunt acasă sub tavanul înstelat, dar pe cerul luminat puteam sa vad pe cineva, cineva cu aripi negre de înger care se apropia. Nu am reușit sa îi văd fața sau sa văd ceva familiar la el, tot ceea ce stiu este ca m-a luat de mana si mi-au aparut si mie niste aripi ca ale lui, doar ca ale mele aveau pene albe. Am dansat si am cântat printre stele, iar la final, am simtit ca cineva mă cheamă înapoi pe pământ.
Visul fusese nespus de frumos, poate cel mai frumos vis avut vreodată, dar nu puteam sa mai stau mult pe gânduri, trebuia sa ma întorc in camera mea deoarece luna era pe cale sa apună. M-am uitat inca o dată la Calum si mi-am dat seama ca imi doream sa rămân, sa ma pierd sub greutatea brațului său de pe talia mea, dar i-am ridicat usor mâna si m-am strecurat jos din pat si apoi afară din cameră.
Muzica încetase, iar cel mai probabil oamenii au plecat acasă. Cand am ajuns in camera mea, primul lucru pe care l-am vazut a fost refelxia din oglinda dulapului. Vinul se uscase pe mine si aratam de parca fusesem înjunghiata in stomac. Mi-am dat hainele jos si le-am așezat pe birou deoarece imi era prea somn pentru a mă ocupa de petele îngrozitoare de pe ele chiar acum. Am verificat ceasul si era cinci dimineața, cinci ore petrecute in camera lui Calum. Niciodată nu am mai dormit lângă un băiat, așa ca mă simt vinovată că am făcut asta chiar acum. Mi-am facut ordine in gânduri si m-am dus la dulap pentru a-mi lua pajamaua. Mi-am prins părul într-o coadă de cal si m-am așezat pe așternuturile curate care miroseau a balsam de rufe.

Soarele dimineții imi invadase camera, iar ochii mei au început sa se deschidă. Ma aflam in camera mea, dar nu eram singură. Mi-am întors privirea si l-am găsit pe Ashton la birou. M-am asezat pe marginea patului si am așteptat să remarce asta.
-Bună dimineața! Spune in timp ca isi întoarce capul spre mine.
-Bună dimineața, Ashton! S-a întâmplat ceva? Spun in așteptarea unor răspunsuri.
-Aseară, după ce s-a terminat petrecerea, am venit sa văd daca esti okay, dar camera era goală. M-am speriat destul de tare, dar am spus că poate ai mai ramas de vorba cu cineva sau cine știe, poate ai plecat de la petrecere cu cineva. Ideea este că am venit acum 10 minute să văd dacă ai revenit, si da, erai aici si dormeai.
-Scuze daca te-am facut sa fii îngrijorat, dar am fost si sunt okay jur! Spun in timp ce ii susțin privirea ca să mă creadă.
-Unde ai fost atâtea ore? Ochii devenindui de un verde strălucitor.
-Lui Calum i-a fost rău. L-am găsit în baie in timp ce vomita si l-am ajutat. Dupa ce l-am adus in camera lui, a spus să mai rămân si apoi am adormit. Nu e mare lucru.
-Nu e mare lucru? Este un lucru imens! Cand ti-am spus ieri despre Calum că nu acceptă ca cineva, oricine sa între în camera lui, vorbeam serios! Niciodată nu a acceptat ajutor din partea nimănui si să nu mai spun ca nu a dormit in viata lui cu o fată in pat! Spune in timp ce gesticulează cu mâinile prin aer pentru a-și susține părerea.
-Imposibil! Doar e Calum Hood! Spun in timp ce ii arunc o expresie sarcastică.
-Poti să mă crezi sau nu, dar te place.
Imi mut privirea in pământ si încep sa realizez cat de stupid sună ceea ce tocmai a spus. Nu vreau sa insist asupra subiectului deoarece este prea absurd. Incerc sa ma leg de ceva pentru a gasi un alt subiect de discuție si fix atunci vad că hainele mele murdare nu se mai află pe birou.
-Mi-ai luat hainele de pe birou? Spun in timp ce arăt spre locul gol.
-Nici măcar nu te pricepi in a schimba subiectul! Daca mă întrebai ceva mai interesant, poate te lăsăm in pace! Spune si începe sa râdă cu poftă.
-Vorbesc serios! Aseară le-am lăsat pe birou, iar acum pur si simplu nu mai sunt acolo! Trebuia să le curăț! Le-ai luat tu?
-Bine, bine, o sa intru in jocul tău, spune in timp ce își dă ochii peste cap. Cand am ajuns aici, nu erau haine nicăieri! Fericită?
-Dar le-am lăsat aici! Spun in timp ce măsor biroul din priviri.
-Sunt doar niște haine, poti sa iti cumperi altele, oricum ai spus mai devreme ca erau murdare, nu-i așa?
-Da, așa este, nu mai contează!
-Ești așa din cauza hainelor sau din cauza lui Hood? Spune in timp ce încearcă să își ascundă un zâmbet.
     Cât de enervant poate sa fie! Iau o pernă de pe pat și o arunc in fața lui. El o prinde si o aruncă înapoi spre mine.
     -Hey! Nu mă așteptam la asta! Iau perna si o pun la loc pe pat.
     -Unele lucruri vin la noi fără să ne așteptăm, dar trebuie să le acceptăm pur si simplu.
     Isi încrucișează mâinile si se ridică de la birou.
     -Poți sa vii la micul dejun oricand dorești, spune Ashton in timp ce iese pe ușa si imi aruncă un zâmbet.