Nu renunța!

Conștiință

Era o zi de marți... trezit de dimineață, școală și rutina zilnică pe care fiecare elev o are. Nu am avut o zi grea la școală, însă asta până la ora treisprezece, când aveam oră cu profesoara aceea pe care nu o suportă nimeni și este prea nebună pentru societate. Ea era în doliu în acel moment, și ne-a spus că nu ne predă, avea o dispoziție proastă. Cum pe telefoanele mobile nu avem voie să stăm în ora ei, nici măcar să le atingem, am spus să povestesc ceva cu colega de bancă. Eu îi spuneam ce vreau să devin când voi fi mare și ce mă pasionează pe mine, iar profesoara mea a auzit aceste lucruri: "Eu una am o pasiune foarte mare pentru machiaj, cred că voi începe cât mai curând, multe prietene mi-au spus că de ce nu mă apuc de un curs. Iar in plan principal vreau să merg la Facultatea de Jandarmi, îmi doresc asta de mică și tata îmi spunea să devin ce vreau eu, dar să mă gândesc în a fi jandarm."-Profesoara a auzit și cu o față greoaie îmi spune: "Tu?! Tu să devii jandarm?! Uită-te la tine cum arăți, cum gesticulezi, cum te-ai integrat în societate, uită-te ce note ai. Niciodată nu vei intra la academie, nici măcar la un liceu de Doamne Ajută, nu știu ce este în capul tău. Am acasă un soț care este militar, dar el nu s-a coborât la nivelul tău când avea vârsta ta. Mai bine caută-ți de pe acum un serviciu la vreo fabrică sau în străinătate."-Eu am rămas dezgustată de gândirea și de judecata pe care această femeie mi-a făcut-o. Prima oară am vrut să nu îi spun nimic, însă eu am o personalitate care nu îmi dă voie să tac în fața oamenilor cretini. I-am spus cu mare politețe: "Vă spun cu toată sinceritatea și fără nici o reținere, sunteți o femeie comunistă, care nu se respectă nici pe ea și nici pe cei din jurul său. Dumneavoastră sunteți cadru didactic degeaba. Nu aveți dreptul să jigniți un elev, să îi spuneți că niciodată nu va face ceea ce își propune, pentru că nici părinții lui nu au acest drept. Vă voi demonstra peste zece ani cine voi fi și cum voi ajunge, dacă veți mai trăi până atunci, pentru ca oamenii răi mor cel mai repede, din prea multe griji pentru ceilalți."-Ea nu a mai spus nimic, doar a rămas cu o mutră ușor iritată și îngândurată.
Următoarele zile aud de la profesoara noastră de limba română, că respectiva doamnă a început un nou subiect de discuție prin cancelarie, acela fiind visul meu de a deveni jandarm. Majoritatea profesorilor mi-au spus că e greu, însă să nu mă dau bătută, orice este posibil atunci când ai voință. Nu știu ce se va întâmpla cu mine în viitor, dar un lucru știu sigur: vreau să îmi realizez toate dorințele și propunerile pe care mi le-am făcut de-a lungul vieții mele.
  Vreau să vă spun că nu trebuie niciodată să vă dați bătuți. Când cineva spune că nu poți, luptă să realizezi acel lucru și să le arăți celorlalți cine ești de fapt. Nu renunțați la visurile voastre, din cauza unor oameni cretini și triști. Bucură-te de fiecare lucru din viața ta și luptă pentru ceea ce vrei să devii!
  Vă mulțumesc din suflet, că v-ați acordat zece minute din timpul vostru să îmi citiți această povestioară și stați pe fază, vor mai urma!