After 40 days

Prolog

Shit! Am întârziat! Privesc încă o dată la ceasul de mână în timp ce merg grăbită spre uşa de la intrare. Îmi împing picioarele cu viteză în teneşi şi îmi arunc ghiozdanul pe umăr.

Ochii îmi mai călătoresc o dată prin casă sperând că voi observa o siluetă feminină. Nope, she's gone .

Trântesc uşa după mine şi după o scurtă răsucire a cheii mă îndrept spre maşină. Hell, yeah! Pornesc în viteză pe străzile Los Angeles-ului şi în scurt timp ajung în faţa liceului de arte.Îmi întorc capul şi numele acestuia mi se afişează triumfător în faţă „Los Angeles High School of the Arts" rânjesc şi-mi iau ghiozdanul.

Adolescenţi întârziaţi ca mine îşi grăbeau paşii spre intrare aşa că am decis să-i urmez ascultătoare.

Încă câteva priviri la ceas şi încep să alerg spre clasa unde aveam cursul de arte. Haide, haide, încă puţin...argh!

BUMF! Ce dracu?!

Tocmai am făcut cunoştinţă cu podeaua. Care e idiotul?! Îmi ridic privirea din pământ şi întâlnesc o pereche de ochi albaştri strălucitori asemeni cerului vara şi extrem de blânzi.

„Nu te uiţi pe unde mergi, omule?!" ţip la el nervoasă dând uitării ochii magnifici în timp ce-mi ridic ghiozdanul şi cărţile de jos.

„Say what?! Cucoană tu ai dat peste mine!" spune în timp ce-şi ridică manualele de pe podeaua rece.

„Dacă vrei să pari inteligent, nu-ţi iese" continui aruncând încă o privire la ceas. Oh cerule, am întârziat cincisprezece minute!

„Ştii ce?! Vezi-ţi de treabă deşteptule!" mârâi şi îmi continui drumul triumfător, în urmă se mai aud câteva bombăneli însă le dau uitarii.

În câteva secunde deschid uşa clasei şi intru nervoasă mârâind câteva scuze profesorului.

Ignor privirile răutăcioase şi mă aşez în sfânta bancă. Oh, dacă ai ştii cât nu mi-ai lipsit iubire! Sper să cadă tavanul peste tine în curand. Rânjesc şi îmi scot creioanele şi încep desenul vechi. Era un înger din care am început doar o aripă şi puţin din corp, una dintre ideile mele geniale.

***

Mă îndrept voioasă spre cantină evitând privirile invidioase a celor din jur. Nimeni din liceul ăsta nu mă suportă, cu majoritatea elevilor am avut câte o altercaţie iar restul ştiu cât de îngâmfată şi orgolioasă sunt, de la victime.

Prin urmare dacă-mi rup gâtul într-o zi trebuie să dau foc liceului.

Ajung la masă după ce îmi extrag un iaurt şi un măr aşezându-mă apoi lângă prietena mea veşnică.

„Hey, Hope care-i treaba?!" întreb şi muşc din mărul verde şi proaspăt lăsând un *croanch* să răsune printre noi.

„Mhm, nimic nou. Apropo, am plecat azi dimineaţă mai devreme, mă grabeam la întâlnirea cu Josh, sper că nu te-ai..." explică însă o întrerup după ce mestec bucăţica de măr de mai devreme.

„Yeah, yeah, normal că nu." mârâi şi dau uşor din cap fără să-mi părăsesc fructul din ochi.

Hope e cea mai bună prietenă a mea şi inevitabil singura. Nu sunt chiar aşa insuportabilă, nu? E în acelaşi timp şi colega mea de casă, da avem o garsonieră împreună pe bulevardul Bandini.

„Eu plec la oră, ne vedem." spune şi pleacă grabită spre ieşire, încă câteva persoane trec pe langă corpul meu aruncând priviri dezgustate în timp ce eu îmi arăt colţii. Ticăloşi împuţiţi, vezi să nu te împiedici motherfucker!