We two and 100 killers→creppypasta←

1-Ce vrei de la mine?!

"Și se îndreaptă râzând diabolic spre pădure."

Am închis cartea și am asezat-o pe birou. Am privit puțin spre fereastră. Soarele apunea încetul cu încetul. Mi-am amintit cum stăteam cu bunicii pe verandă si priveam toate apusurile... Nu... Am jurat că nu mă mai gandesc... O lacrimă alunecase încetișor. Am șters-o rapid si m-am îndreptat spre dulap. Mi-am luat pijamalele și m-am schimbat. Apoi m-am băgat în pat.

---

M-am trezit cu o durere de cap uriașă... Dupa două secunde realizez că nu mai eram în patul meu, ci legată de un copac. După câteva minute o siluetă s-a apropiat de mine.

-Te-ai trezit târfă? zice acesta batjocoritor. Eu nu îi răspund.

-Cu tine vorbesc târâtură! TE-AI TREZIT?! spune și îmi da o palmă.

- Ce te interesează boule?zic eu nervoasă.

-Oh... Păpușa a prins tupeu nu? zice și îmi dă înca o palmă.

-Dute dracu! Dacă mă mai atingi o sà o pățești!

-Ai grijă cum vorbești târfo! zice și îmi dă un pumn.

-Târfă e aia care te-a creat pe tine.

De data asta nu zice nimic, doar îmi da un picior in burtă, iar eu scuip sânge. Nu a vrut sa se oprească. Nu a înteles să mă lese în pace... Acum o să sufere... Din nou acea aură pune stăpânire pe mine. Simt cum căldura îmi circula prin corp... Am rupt sforile ca și cum ar fi fost din plastilină. El s-a dat în spate... Deja nu mai controla aura, eu aveam tot controlul. Se întampla iar... Văd cum părul meu șaten începe să aibă vârfuri sângerii... Apoi ochii mei au devenit galbeni și mi-au crescut urechi de pisică... Eram conștienta că sunt un monstru. Nici nu știu de ce mi se întâmplă asta.

Am înaintat încet, iar el s-a dat în spate. Cu cât înaintam, el se dădea în spate, asta până când s-a izbit de un copac...

-Aici îți e sfârșitul... am spus și am zâmbit.

Știam ce se v-a întâmpla în continuare. Din spatele meu au ieșit mâinile invizibile... El nu le putea vedea, însă eu da. Când mâinile erau aproape i-am spus:

-Salută iadul din partea mea... apoi mâinile l-au făcut bucăți... Apoi am redevenit la normal. Am început să fug prin pădure, oprindu-mă într-un luminiș cu un lac. Nu am stat pe gânduri și m-am aruncat în apă pentru a mă spăla de sânge. După am mai stat un pic pe marginea apei. În reflexia ei am văzut că boul ăla mi-a făcut o vânătaie "de toată frumusețea". M-am întins și am privit norii... Fără să îmi dau seama am adormit.

^^^^^

Știu că e cam scurt și monoton dar nu e ușor să scrii mai ales când nu ai idei... Aștept •vot•păreri•critici. Aștept de toate.

p.s: Scuzați greșelile dar scriu de pe telefon...